Spălarea încălzirii în pardoseală: când este necesară și ce probleme rezolvă

Spălarea încălzirii în pardoseală nu ar trebui tratată ca o operațiune făcută automat la fiecare revizie și nici ca prima soluție atunci când o cameră rămâne rece. Înainte de conectarea unei pompe de spălare sau de introducerea unei soluții chimice trebuie stabilit ce problemă există în instalație: aer blocat, debitmetru închis, actuator defect, filtru încărcat, pompă setată greșit, depuneri, nămol, contaminare microbiologică ori o combinație între acestea.

O instalație hidronică bine executată, umplută cu apă corespunzătoare, aerisită corect și protejată împotriva coroziunii poate funcționa mulți ani fără o curățare chimică agresivă. În schimb, o instalație în care se completează frecvent apă, există componente metalice corodate, oxigenul pătrunde în circuit sau nu s-a făcut curățarea inițială poate începe să prezinte probleme mult mai devreme.

Din perspectiva Pro Instal House, decizia corectă nu este „spălăm sau nu spălăm?”, ci „ce contaminant încercăm să eliminăm și prin ce metodă?”. Fără acest diagnostic, spălarea încălzirii în pardoseală poate consuma timp și produse chimice fără să rezolve cauza reală.

Ce înseamnă, de fapt, spălarea instalației?

În discuțiile de șantier, termenul „spălare” este folosit pentru mai multe operațiuni diferite. Această confuzie duce frecvent la intervenții nepotrivite.

Trebuie separate cel puțin patru proceduri:

• umplerea și purjarea aerului din fiecare circuit;
• clătirea cu apă curată;
• curățarea chimică prin recircularea unei soluții compatibile;
• spălarea mecanică asistată de o pompă specială, cu debit controlat.

La punerea în funcțiune, producătorii de sisteme radiante prevăd umplerea, spălarea și purjarea instalației înainte de echilibrarea debitelor. În instrucțiunile REHAU, distribuitorul este izolat de restul instalației, apa intră prin bara de tur și iese prin bara de retur, iar circuitele sunt purjate individual până când nu mai este evacuat aer. Procedura individuală este importantă deoarece, dacă toate buclele rămân deschise simultan, apa va prefera traseele cu rezistență mai mică și nu va curăța uniform fiecare circuit.

Această operațiune de umplere și purjare nu este identică cu o curățare chimică a unei instalații vechi. La o instalație nouă urmărim eliminarea aerului și a resturilor de execuție. La o instalație contaminată încercăm să desprindem și să evacuăm nămol, oxizi, calcar, reziduuri și, în anumite sisteme de temperatură joasă, depuneri microbiologice.

Produsele și timpul de contact trebuie alese în funcție de situație, nu după o rețetă universală. Fernox diferențiază, de exemplu, între un cleaner universal cu pH neutru pentru reziduuri, nămol și depuneri și produse mai puternice destinate sistemelor sever contaminate.

Spălarea, aerisirea și echilibrarea nu sunt același lucru

O pardoseală care nu încălzește nu este automat murdară. Lipsa debitului poate avea cauze simple, iar ordinea verificărilor trebuie păstrată.

Dacă debitmetrul unui circuit indică zero, mai întâi verificăm dacă bucla este deschisă, dacă actuatorul permite curgerea, dacă robinetul de retur nu este blocat și dacă există presiune suficientă. Apoi verificăm aerul și filtrul. Abia după excluderea acestor cauze analizăm contaminarea internă.

Articolul despre aerisirea încălzirii în pardoseală explică purjarea fiecărei bucle pentru eliminarea dopurilor de aer. Articolul despre situația în care încălzirea în pardoseală nu încălzește tratează diagnosticul complet: debitmetre, actuatoare, pompă, temperatură și echilibrare. Noul ghid se concentrează pe contaminanții care rămân în apă sau se depun în instalație și pe momentul în care simpla aerisire nu mai este suficientă.

Echilibrarea este o operațiune distinctă. După ce aerul a fost eliminat și circulația este funcțională, fiecare buclă trebuie reglată la debitul stabilit prin proiect. REHAU precizează că echilibrarea nu înseamnă același debit pe toate circuitele; necesarul fiecărei zone depinde de pierderea de căldură și de proiectarea instalației.

Prin urmare, spălarea încălzirii în pardoseală nu înlocuiește reglarea debitmetrelor și nu corectează o pompă subdimensionată, o vană de amestec montată greșit sau un circuit proiectat prea lung.

Important: Spălarea chimică nu repară o pompă subdimensionată, un grup de amestec montat greșit sau circuite proiectate prea lungi.

Ce murdărie poate exista într-o instalație de pardoseală?

Țeava PEX sau PE-RT din șapă nu ruginește, însă instalația nu este alcătuită numai din țeavă din material plastic. Centrala, pufferul, pompele, fitingurile, distribuitoarele, schimbătoarele de căldură și alte componente pot conține oțel, fontă, alamă, inox sau aluminiu.

Apa circulă prin întregul ansamblu și poate transporta impuritățile către zonele cu viteză redusă.

Resturi rămase din execuție

Într-o instalație nouă pot rămâne particule metalice, nisip, praf, fragmente de material de etanșare, pastă, fibre, reziduuri de flux sau impurități introduse în conducte în timpul montajului.

Dacă instalația este conectată și pornită fără o clătire corectă, aceste particule pot ajunge în:

• debitmetre;
• ventilele distribuitorului;
• vana de amestec;
• rotorul pompei;
• filtre;
• schimbătoarele sursei de căldură;
• supape și robineți cu treceri înguste.

Fernox recomandă curățarea sistemelor noi pentru eliminarea reziduurilor de montaj și a altor contaminanți înainte de protejarea instalației. Produsul său F3 este prezentat ca soluție compatibilă cu metalele uzuale din instalațiile termice, inclusiv aluminiul, dar acest lucru nu înseamnă că orice produs chimic este compatibil cu orice echipament. Fișa tehnică a produsului și manualul sursei de căldură trebuie verificate înainte de utilizare.

Din acest motiv, capetele conductelor trebuie protejate pe șantier. O țeavă lăsată deschisă în timpul lucrărilor poate colecta praf, fragmente de polistiren, nisip sau resturi provenite din alte operațiuni.

Chiar dacă aceste impurități nu blochează direct o buclă întreagă, ele pot ajunge într-o componentă sensibilă și pot produce o pierdere importantă de debit.

Nămol și magnetită

Magnetita este un oxid negru de fier rezultat din procesele de coroziune ale componentelor feroase. Particulele pot circula odată cu apa și se pot depune în zonele cu debit redus sau în componente cu treceri înguste.

Sentinel și Caleffi descriu magnetita drept contaminant asociat coroziunii în sistemele hidronice și recomandă separarea magnetică pentru captarea particulelor feroase.

În instalațiile de încălzire în pardoseală, problemele apar adesea mai întâi în elementele sensibile:

• debitmetrele nu mai culisează corect;
• ventilele de retur se blochează;
• filtrele se încarcă;
• pompele sunt solicitate;
• schimbătoarele cu secțiuni înguste pierd debit;
• vanele de amestec nu mai reglează stabil.

O buclă din pardoseală se poate contamina, dar blocarea completă a unei țevi de 16 sau 17 mm numai cu magnetită este mai puțin obișnuită decât restricționarea unei vane, a unui debitmetru ori a unui racord.

De aceea, atunci când un singur circuit nu are debit, nu presupunem imediat că țeava din șapă este înfundată. Începem verificarea de la componentele accesibile ale distribuitorului.

Apa foarte închisă la culoare este un indiciu că trebuie investigată coroziunea, dar culoarea singură nu stabilește cantitatea de depuneri și nu arată unde se află acestea.

Pentru un diagnostic corect verificăm:

• apa evacuată;
• filtrul;
• separatorul magnetic;
• răspunsul debitmetrelor;
• diferențele de temperatură;
• funcționarea pompei;
• istoricul completărilor cu apă.

Calcar și săruri din apa de umplere

Apa dură poate introduce săruri care formează depuneri în zonele cu temperatură ridicată, în special în schimbătoare și generatoare. În circuitele de pardoseală temperaturile sunt mai joase, dar apa este aceeași în întregul sistem.

Completările repetate aduc de fiecare dată minerale și oxigen nou.

REHAU recomandă evaluarea calității apei și, acolo unde condițiile locale pot conduce la coroziune, consultarea unui specialist. Documentația indică VDI 2035 ca reper atunci când nu există o cerință locală aplicabilă.

De aceea, nu recomandăm umplerea și golirea repetată „ca să se curețe instalația” fără un plan. Fiecare reumplere poate introduce o nouă cantitate de oxigen și săruri, iar problema poate reveni.

Dacă presiunea scade și instalația trebuie completată frecvent, cauza trebuie găsită. Poate exista o pierdere, un vas de expansiune reglat incorect, o supapă care evacuează sau o problemă la umplere.

Simpla adăugare periodică de apă maschează defectul și poate favoriza contaminarea.

Contaminare microbiologică

Sistemele care funcționează la temperaturi joase pot dezvolta, în anumite condiții, depuneri microbiologice sau formațiuni gelatinoase.

Riscul depinde de:

• temperatura de funcționare;
• calitatea apei;
• perioadele lungi de stagnare;
• substanțele existente în circuit;
• prezența glicolului;
• tratamentul anterior al instalației.

Fernox indică utilizarea unui biocid dedicat în instalații de temperatură joasă, inclusiv încălzire în pardoseală, pentru contaminare bacteriană și fungică. Pentru sistemele puternic contaminate, producătorul cere mai întâi curățare și spălare temeinică, urmate de protecția corespunzătoare.

Un biocid nu trebuie adăugat preventiv la întâmplare și nu înlocuiește inhibitorul de coroziune. Produsele trebuie să fie compatibile între ele, cu glicolul dacă acesta există și cu materialele instalației.

Care sunt semnele că instalația poate avea nevoie de spălare?

Nu există un singur simptom care să confirme fără verificări necesitatea intervenției. Suspiciunea devine însă justificată atunci când apar mai multe dintre următoarele semne:

• apa evacuată este neagră, maronie sau conține particule;
• filtrul se încarcă din nou la scurt timp după curățare;
• debitmetrele se mișcă greu sau indică valori instabile;
• unele circuite au debit redus, deși robineții sunt deschiși;
• pompa devine zgomotoasă sau funcționează la turație mare fără rezultat;
• diferențele dintre tur și retur cresc fără o explicație de reglaj;
• sursa de căldură semnalează debit insuficient;
• după înlocuirea centralei sau a pompei, impuritățile vechi sunt antrenate în componentele noi;
• instalația a fost completată frecvent cu apă;
• există depuneri gelatinoase ori miros neobișnuit în apa evacuată.

Contaminanții pot reduce circulația și transferul termic, iar magnetita tinde să se acumuleze în zonele cu debit mic. Filtrele magnetice și separatoarele de impurități sunt concepute să capteze particulele feroase și neferoase aflate în circulație, însă un filtru nu desprinde automat depunerile deja fixate în instalație.

Înainte de spălarea încălzirii în pardoseală, verificăm și istoricul instalației.

Dacă problemele au apărut imediat după o intervenție, cauza poate fi:

• un robinet rămas închis;
• sensul greșit al unei pompe;
• aerul introdus la golire;
• un actuator montat incorect;
• o vană care nu s-a deschis;
• o setare modificată în automatizare.

Dacă degradarea a fost lentă, cu debite din ce în ce mai mici și filtre încărcate repetat, contaminarea devine mai probabilă.

Când este necesară spălarea unei instalații noi?

O instalație nouă trebuie clătită și purjată înainte de punerea în funcțiune, chiar dacă țevile au fost protejate pe șantier. Scopul este eliminarea aerului și a resturilor introduse în timpul montajului, nu tratarea unei coroziuni vechi.

Procedura corectă se face prin distribuitor, cu turul și returul principal izolate conform instrucțiunilor producătorului și cu fiecare buclă deschisă pe rând.

REHAU avertizează, pentru anumite distribuitoare, să fie evitate diferențe de presiune mai mari de 1 bar și șocurile de presiune în timpul umplerii și spălării. Această limită aparține produsului respectiv și arată de ce presiunea nu trebuie aleasă după obiceiul instalatorului, ci după componentele efectiv montate.

După clătire:

1. instalația este umplută cu fluidul de lucru prevăzut;
2. aerul este eliminat din fiecare circuit;
3. etanșeitatea este verificată;
4. pompele și vanele sunt puse în funcțiune;
5. circuitele sunt echilibrate;
6. presiunea la rece este verificată.

Dacă proiectul prevede inhibitor, biocid sau antigel, dozarea se face după volumul total și documentația produselor.

În cazul unei surse noi montate pe o instalație veche, spălarea încălzirii în pardoseală trebuie analizată cu mai multă atenție. Înlocuirea centralei poate modifica debitele și poate mobiliza depunerile existente, care ajung apoi în schimbătorul nou.

Fernox avertizează că înlocuirea unor componente poate antrena nămolul și sedimentul din sistem, cu redepunerea lor în echipamentul nou.

Din experiența Pro Instal House, aceasta este o greșeală frecventă: se montează o centrală nouă sau o pompă de căldură pe o instalație veche, dar se păstrează apa contaminată și nu se verifică filtrul. Echipamentul nou ajunge să colecteze impuritățile vechiului sistem.

Observația Pro Instal House: Dacă un singur circuit are debit zero, verificăm mai întâi actuatorul, ventilul, debitmetrul și aerul din buclă. Nu presupunem direct că țeava din șapă este înfundată.

Când este necesară spălarea unei instalații existente?

La o instalație veche, spălarea este justificată atunci când diagnosticul arată contaminare, nu doar pentru că au trecut un anumit număr de ani.

Situațiile tipice sunt:

1. Debitele nu pot fi restabilite prin aerisire și reglaj.
2. Filtrul și separatorul magnetic se încarcă repetat.
3. Apa conține cantități vizibile de nămol sau particule.
4. Se înlocuiește sursa de căldură și producătorul cere curățarea circuitului existent.
5. Au existat completări frecvente, coroziune sau intervenții care au introdus impurități.
6. Analiza apei indică degradarea tratamentului.
7. Există contaminare microbiologică într-un sistem de temperatură joasă.
8. Un schimbător, o vană sau o pompă a fost afectată de murdărie și trebuie eliminată cauza înainte de montarea piesei noi.

În aceste cazuri, spălarea încălzirii în pardoseală trebuie integrată într-o intervenție completă:

• identificarea sursei contaminării;
• curățarea componentelor accesibile;
• clătirea circuitelor;
• verificarea filtrelor;
• reumplerea cu apă adecvată;
• dozarea tratamentului;
• aerisirea;
• echilibrarea finală.

Dacă se curăță doar buclele, dar pufferul, centrala, coloanele și separatorul rămân contaminate, murdăria va reveni.

Dacă se curăță doar filtrul, depunerile deja fixate nu dispar.

Dacă se adaugă inhibitor peste apă sever contaminată, inhibitorul nu înlocuiește curățarea.

Când nu recomandăm spălarea chimică

Nu recomandăm introducerea unui cleaner puternic doar pentru că pardoseala pare rece. Mai întâi trebuie verificate temperatura de tur, cererea termostatelor, poziția actuatoarelor, pompa, presiunea, aerul și debitul.

Spălarea încălzirii în pardoseală nu rezolvă:

• o casă cu pierderi termice mai mari decât puterea instalată;
• pasul de montaj prea mare;
• circuite excesiv de lungi;
• distribuitor subdimensionat;
• pompă aleasă greșit;
• vană de amestec blocată sau montată incorect;
• temperatură de tur prea mică;
• termostate și actuatoare care nu comandă corect;
• finisaj cu rezistență termică nepotrivită.

De asemenea, nu folosim chimicale fără să cunoaștem materialele din instalație. Un sistem poate conține aluminiu, garnituri, pompe și schimbătoare cu cerințe precise.

Chiar dacă un produs este declarat compatibil cu mai multe metale, concentrația și timpul de contact trebuie respectate.

Exemplu practic: un circuit rece nu înseamnă automat depuneri

Un scenariu frecvent este următorul: nouă circuite funcționează, iar unul are debit zero. Beneficiarul concluzionează că țeava din șapă s-a înfundat și solicită spălare chimică.

Verificarea trebuie începută la distribuitor.

Se scoate actuatorul sau se verifică deschiderea ventilului, se confirmă poziția debitmetrului și se purjează circuitul individual.

Dacă după purjare apare debit, problema a fost aerul ori ventilul.

Dacă apa circulă greu și evacuează impurități, continuăm diagnosticul către contaminare sau restricție.

În alt caz, toate circuitele au debit mic. Aici este puțin probabil ca toate buclele să se fi colmatat simultan în același grad. Verificăm întâi:

• filtrul comun;
• pompa de circulație;
• vanele principale;
• grupul de amestec;
• temperatura sursei;
• poziția robineților de izolare.

Abia după aceste verificări decidem dacă spălarea încălzirii în pardoseală este necesară.

Această ordine reduce riscul unei intervenții inutile și ajută la identificarea componentei care a produs problema.

Observațiile Pro Instal House

În practică, instalațiile cu probleme serioase de murdărie au aproape întotdeauna un istoric:

• umpleri repetate;
• filtru necurățat;
• puffer corodat;
• sursă înlocuită fără curățarea circuitelor;
• apă netratată introdusă de mai multe ori;
• intervenții succesive fără verificarea calității apei.

Nu recomandăm o periodicitate fixă de tipul „spălare la doi ani” pentru orice sistem. O instalație stabilă se verifică, se întreține și se tratează în funcție de starea apei și de cerințele echipamentelor. Curățarea se face atunci când există o justificare tehnică.

Înainte de spălarea încălzirii în pardoseală, Pro Instal House urmărește patru lucruri:

• ce simptome are instalația;
• unde apare pierderea de debit;
• ce contaminant este probabil;
• ce a permis contaminării să se formeze.

Dacă nu eliminăm cauza, instalația se va murdări din nou. Un separator magnetic nu compensează completările permanente cu apă, un cleaner nu repară un vas de expansiune defect, iar un biocid nu rezolvă o instalație care rămâne luni întregi cu apă stagnantă și tratament incorect.

Concluzia este că spălarea încălzirii în pardoseală este o intervenție de diagnostic și remediere, nu o procedură universală aplicată după calendar.

Ea poate restabili circulația și proteja echipamentele atunci când există nămol, particule, depuneri sau contaminare, dar trebuie diferențiată clar de aerisire, clătire și echilibrare.

A procesat timp de 4m 2s

Partea 2 — Cum se face corect spălarea încălzirii în pardoseală

După ce diagnosticul confirmă existența impurităților, a nămolului sau a unei circulații care nu poate fi restabilită prin simpla aerisire, urmează alegerea procedurii potrivite. Spălarea încălzirii în pardoseală trebuie executată controlat, circuit cu circuit, fără șocuri de presiune și fără să mutăm murdăria dintr-o zonă a instalației în alta.

Nu există o singură metodă valabilă pentru toate sistemele. O instalație nouă, care trebuie clătită înainte de punerea în funcțiune, se tratează diferit de o instalație veche cu apă neagră, filtru încărcat și debitmetre blocate. La fel, un sistem cu pompă de căldură, puffer, centrală pe lemne sau schimbător în plăci poate necesita izolarea unor componente care nu trebuie traversate de soluția de curățare.

Obiectivul nu este doar să obținem apă aparent limpede la evacuare. Trebuie să restabilim circulația, să eliminăm contaminantul, să clătim produsul de curățare și să lăsăm instalația umplută, aerisită, echilibrată și protejată.

Începem cu documentarea stării inițiale

Înainte de demontarea furtunurilor sau deschiderea robineților, notăm comportamentul instalației. Fotografiem pozițiile debitmetrelor, setarea pompei, temperatura de tur și retur, presiunea la rece, poziția vanei de amestec și circuitele care prezintă probleme.

Fiecare buclă se verifică separat. Dacă un circuit are debit redus, notăm valoarea indicată de debitmetru și diferența de temperatură dintre tur și retur. Dacă toate circuitele sunt afectate, verificăm filtrul comun, separatorul de impurități, pompa și robineții principali înainte de a concluziona că țevile din pardoseală sunt colmatate.

Documentarea permite compararea rezultatului după intervenție și împiedică pierderea reglajelor inițiale. După spălarea încălzirii în pardoseală, debitmetrele trebuie readuse la valorile calculate sau reglate din nou. REHAU precizează că echilibrarea se face după necesarul fiecărui circuit și că aceasta nu înseamnă setarea aceluiași debit pe toate buclele.

Observația Pro Instal House: O apă mai limpede nu dovedește singură că intervenția a reușit. Rezultatul se verifică prin debit stabil, temperaturi corecte, filtru curat și funcționarea normală a pompei și vanelor.

Ce echipamente sunt necesare

Echipamentul diferă în funcție de metoda aleasă, dar o intervenție controlată poate necesita:

• pompă de spălare cu rezervor de recirculare;
• furtunuri de tur și retur dimensionate corespunzător;
• racorduri adaptate robineților de umplere și golire;
• recipient pentru colectarea apei evacuate;
• filtru sau sită pentru observarea particulelor;
• manometru funcțional;
• echipament individual de protecție;
• cleaner compatibil, dacă diagnosticul justifică folosirea sa;
• apă adecvată pentru reumplere și tratamentul final prevăzut.

O pompă de spălare nu se alege numai după puterea motorului. Contează debitul pe care îl poate asigura prin bucla analizată, pierderea de presiune a instalației și compatibilitatea cu substanța utilizată.

Powerflushing-ul folosește circulația apei cu debit ridicat pentru mobilizarea nămolului și a depunerilor, dar echipamentul trebuie utilizat conform instrucțiunilor producătorului și în limitele componentelor instalației.

Pentru o instalație nouă poate fi suficientă clătirea controlată prin distribuitor. Pentru depuneri vechi, debit redus sau contaminare persistentă poate fi necesară recircularea cu pompă și utilizarea unui produs chimic potrivit.

Alegerea metodei de curățare

În practică, există mai multe niveluri de intervenție:

Metodă	Când este potrivită	Ce nu poate rezolva singură
Clătirea cu apă	Instalație nouă, aer, particule libere	Depuneri vechi și aderente
Recircularea cu pompă	Nămol, impurități și debit redus	Defecte mecanice sau proiectare greșită
Curățarea chimică	Oxizi, nămol și depuneri aderente	Țevi strivite, vane defecte sau pompe greșit alese
Tratamentul biocid	Contaminare microbiologică justificată	Coroziune și nămol mineral

Ghidurile producătorilor pentru tratarea apei descriu curățarea prin powerflushing, presiunea controlată a rețelei sau circulație gravitațională. Alegerea depinde de contaminant, vechimea sistemului și starea echipamentelor.

Nu alegem automat produsul cel mai puternic. Soluția trebuie să fie compatibilă cu aluminiul, oțelul, alama, garniturile, pompele, glicolul existent și schimbătorul sursei de căldură.

Fernox diferențiază, de exemplu, între Cleaner F3, destinat curățării generale, și Power Cleaner F8, recomandat pentru sisteme puternic contaminate. Sentinel face la rândul său diferența între produsele pentru instalații noi, sistemele cu nămol și curățarea rapidă asistată de pompă.

Pregătirea instalației înainte de spălare

Instalația trebuie lăsată să se răcească la o temperatură sigură. Se opresc sursa de căldură și pompele, iar alimentarea electrică se întrerupe acolo unde intervenția o impune.

Componentele care nu trebuie traversate de apa murdară sau de cleaner se izolează conform schemei hidraulice. Poate fi necesară separarea:

• centralei termice;
• pompei de căldură;
• pufferului;
• boilerului;
• schimbătorului în plăci;
• grupului de amestec;
• radiatoarelor conectate la același sistem.

Trebuie stabilit clar ce curățăm: numai buclele pardoselii, distribuitorul și coloanele sau întreaga instalație. Dacă sursa de căldură este nouă și circuitele sunt vechi, echipamentul nou trebuie protejat de contaminantul mobilizat.

Dacă impuritățile există și în puffer, radiatoare sau conductele principale, curățarea exclusivă a buclelor nu este suficientă. Murdăria rămasă în restul sistemului va reveni după repornirea pompelor.

Actuatoarele trebuie aduse în poziția necesară pentru ca buclele să poată fi spălate. Procedura depinde de model. De exemplu, Uponor prevede pentru anumite ansambluri folosirea funcției „First-Open”, cu actuatoarele deschise fără alimentare și fără demontarea lor.

Furtunurile se fixează sigur pe robineții de umplere și golire. Evacuarea trebuie condusă controlat, conform fișei de securitate a produsului și regulilor locale, nu lăsată liberă în camera tehnică.

De ce se spală fiecare circuit separat

Apa preferă traseul cu rezistența hidraulică cea mai mică. Dacă toate buclele sunt deschise simultan, circuitele scurte și curate pot primi cea mai mare parte din debit, în timp ce buclele lungi sau parțial restricționate rămân aproape neatinse.

REHAU indică pentru distribuitoarele sale izolarea turului și returului principal și purjarea individuală a fiecărui circuit până când nu mai este evacuat aer. Același principiu trebuie aplicat și la spălarea încălzirii în pardoseală: debitul este concentrat într-o singură buclă, iar rezultatul poate fi observat separat.

Ordinea practică este următoarea:

1. Se închid toate circuitele.
2. Se deschide complet prima buclă.
3. Se pornește debitul progresiv.
4. Se urmăresc aerul, culoarea apei și particulele evacuate.
5. Se continuă până când evacuarea se stabilizează.
6. Se închide circuitul curățat.
7. Se deschide următoarea buclă.
8. Procedura se repetă pentru toate circuitele.
9. La final se clătesc distribuitorul și conductele comune.

Dacă toate circuitele rămân deschise, apa limpede observată la evacuare poate proveni aproape exclusiv din două sau trei bucle ușor accesibile hidraulic, în timp ce circuitul problematic nu a fost curățat efectiv.

Controlul presiunii și debitului

Presiunea maximă nu înseamnă o curățare mai bună. În timpul intervenției avem nevoie de debit suficient pentru transportarea impurităților, dar trebuie să evităm șocurile care pot afecta debitmetrele, garniturile, aerisitoarele și fitingurile.

Limitele de umplere și spălare trebuie verificate în documentația distribuitorului și a pompei. Robineții se deschid progresiv, iar manometrul trebuie urmărit pe toată durata procedurii.

Aerul comprimat nu se folosește ca improvizație pentru împingerea dopurilor de apă prin instalație. Testarea cu aer și spălarea hidraulică sunt proceduri diferite, cu cerințe proprii de siguranță și de izolare a echipamentelor.

Important: La spălarea încălzirii în pardoseală urmărim un debit controlat, nu presiunea maximă. Forțarea unei bucle blocate poate deteriora distribuitorul fără să elimine cauza restricției.

Clătirea cu apă curată

În cazul unei instalații noi sau al impurităților ușor mobilizabile, procedura începe cu apă curată. Distribuitorul este izolat de restul sistemului, iar circuitele sunt deschise pe rând.

Pentru distribuitorul PRO-BALANCE, REHAU indică umplerea prin bara de tur, evacuarea prin bara de retur și circularea fluidului prin fiecare circuit până când aerul este eliminat. La alte distribuitoare se respectă instrucțiunile specifice produsului montat.

La evacuare urmărim:

• bulele de aer;
• particulele metalice;
• fragmentele de etanșare;
• apa tulbure;
• nămolul negru;
• depunerile gelatinoase;
• variațiile neobișnuite de debit.

Furtunul de evacuare poate fi trecut printr-un recipient transparent sau printr-o sită potrivită. Astfel observăm ce tip de impurități sunt transportate și dacă acestea continuă să apară după mai multe clătiri.

Culoarea apei nu trebuie interpretată izolat. Apa neagră indică frecvent produse de coroziune, însă nu arată singură unde se află depunerile sau cât de severă este restricția.

După spălarea individuală, se clătesc distribuitorul și conductele comune. Filtrul și separatorul magnetic trebuie curățate înainte de repunerea în funcțiune.

Când folosim o soluție chimică

Dacă apa curată nu restabilește debitul sau diagnosticul arată depuneri aderente, se poate utiliza un cleaner dedicat instalațiilor termice.

Produsul se dozează după volumul porțiunii tratate, nu doar după suprafața casei. Într-o instalație cu puffer, radiatoare și pardoseală, volumul total poate fi mult mai mare decât cel estimat numai din lungimea buclelor.

Fernox precizează că Cleaner F3 poate fi utilizat pentru curățarea instalațiilor noi și existente, iar după intervenție sistemul trebuie golit și clătit temeinic, cel puțin de două ori, până când apa este limpede. Pentru folosirea cu o pompă de powerflushing, producătorul indică respectarea instrucțiunilor unității și un regim diferit față de circularea produsului în instalația aflată în funcționare.

Pentru instalațiile puternic contaminate, Power Cleaner F8 este prezentat ca produs destinat nămolului, calcarului și reziduurilor de coroziune. Fernox indică o circulare de minimum o oră în condițiile specificate, urmată de golire și clătire dinamică până când apa este curată. Produsul nu trebuie amestecat cu alte substanțe.

Sentinel indică timpi și metode diferite pentru produsele sale destinate instalațiilor noi, nămolului din sisteme vechi și curățării rapide. Aceste instrucțiuni nu trebuie combinate între ele și nici transferate către un produs al altui producător.

Pașii generali ai curățării chimice sunt:

1. Se calculează volumul tratat.
2. Se verifică materialele instalației.
3. Se introduce doza corectă.
4. Soluția se recirculă prin zona vizată.
5. Se respectă temperatura și timpul indicate.
6. Se monitorizează filtrul și impuritățile.
7. Cleanerul este evacuat complet.
8. Instalația se clătește conform instrucțiunilor produsului.

Curățarea chimică a fiecărei bucle

Într-o instalație contaminată neuniform, cleanerul trebuie să ajungă efectiv în fiecare circuit. Dacă recirculă numai prin traseele cu rezistență mică, bucla problematică poate primi o concentrație și un debit insuficiente.

În timpul spălării încălzirii în pardoseală, circuitele sunt izolate și tratate succesiv. Pentru fiecare buclă urmărim:

• dacă debitul crește;
• dacă apar particule;
• dacă evacuarea se limpezește;
• dacă presiunea necesară circulației scade;
• dacă debitmetrul reacționează din nou la reglaj.

Schimbarea sensului de circulație poate ajuta în anumite intervenții, dar se face numai după verificarea distribuitorului, debitmetrelor, clapetelor și pompei. Nu presupunem că toate componentele pot fi traversate invers.

Dacă o buclă rămâne complet blocată, nu creștem presiunea fără limită. Verificăm mai întâi ventilul, debitmetrul, euroconul, eventualele îndoiri ale țevii și posibilitatea unei deteriorări mecanice. Un circuit strivit, perforat sau obturat de un corp solid nu se repară cu soluție chimică.

Cum verificăm rezultatul

Apa limpede este doar unul dintre criterii. După spălarea încălzirii în pardoseală verificăm dacă:

• toate circuitele acceptă debit;
• debitmetrele răspund la reglaj;
• pompa funcționează fără zgomote neobișnuite;
• filtrul nu se încarcă imediat;
• vana de amestec reglează stabil;
• turul și returul se încălzesc progresiv;
• nu mai sunt evacuate particule semnificative;
• produsul chimic a fost îndepărtat;
• pH-ul și tratamentul apei sunt corespunzătoare.

Dacă un circuit rămâne la un debit mai mic decât celelalte, comparăm lungimea, pasul de montaj și pierderea sa de presiune. Diferența poate proveni din proiectare și nu dovedește automat că spălarea a eșuat.

Testarea pH-ului și a metalelor dizolvate poate oferi informații suplimentare. Fernox descrie un test destinat evaluării pH-ului și a nivelului de coroziune din apa instalației, util mai ales atunci când contaminarea reapare sau există componente din metale diferite.

Clătirea finală, reumplerea și aerisirea

După evacuarea cleanerului, instalația se clătește până când produsul și contaminantul mobilizat sunt îndepărtate. Numărul clătirilor și criteriile finale trebuie preluate din fișa produsului utilizat.

Urmează reumplerea cu apă compatibilă cu sursa de căldură și materialele sistemului. Inhibitorul, biocidul sau antigelul se introduc numai dacă sunt prevăzute și în concentrația calculată după volumul real.

Pentru sistemele de temperatură joasă, un biocid poate fi indicat atunci când există risc sau contaminare microbiologică, dar acesta nu înlocuiește curățarea și protecția împotriva coroziunii.

Fiecare circuit trebuie purjat din nou. Aerul introdus în timpul curățării poate rămâne în punctele înalte, în distribuitor sau în corpul pompei. După eliminarea aerului, instalația este adusă la presiunea de lucru la rece.

Debitele se reglează conform proiectului. Nu lăsăm toate buclele complet deschise și nu folosim turația maximă a pompei pentru a compensa lipsa echilibrării.

Exemplu practic de intervenție

Considerăm o casă cu două distribuitoare și 14 circuite. Proprietarul reclamă că parterul se încălzește lent, trei debitmetre indică aproape zero, iar filtrul magnetic conține nămol negru la fiecare curățare.

Prima verificare arată că pompa funcționează, actuatoarele se deschid, iar presiunea este stabilă. Apa evacuată este închisă la culoare și conține particule. În această situație, spălarea încălzirii în pardoseală este justificată, dar intervenția nu începe numai cu cele trei bucle problematice.

Se izolează sursa și pufferul, se curăță filtrul, apoi se verifică toate circuitele. Buclele funcționale sunt clătite primele pentru a stabili un debit de referință. Circuitele afectate sunt tratate individual, cu debit controlat și cleaner compatibil, dacă simpla clătire nu este suficientă.

După curățare, soluția este evacuată, instalația este clătită, filtrul este verificat din nou, iar buclele sunt aerisite și echilibrate.

Dacă nămolul reapare rapid, lucrarea nu este considerată încheiată. Trebuie identificată sursa: completări frecvente cu apă, vas de expansiune defect, pătrunderea oxigenului, puffer corodat sau tratament insuficient.

Greșeli frecvente în timpul procedurii

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

• deschiderea tuturor circuitelor simultan;
• folosirea unei presiuni excesive pentru o buclă blocată;
• dozarea chimicalelor după suprafața casei, nu după volum;
• amestecarea produselor fără confirmarea compatibilității;
• nerespectarea timpului de contact;
• traversarea sursei noi cu apa murdară;
• omiterea pufferului și a conductelor comune din diagnostic;
• evacuarea incompletă a cleanerului;
• necurățarea filtrului și a separatorului magnetic;
• omiterea aerisirii și echilibrării finale;
• declararea lucrării reușite numai după culoarea apei.

Procedura trebuie oprită dacă apar pierderi, creșteri necontrolate de presiune sau zgomote care indică funcționarea anormală a pompei ori a componentelor.

Observația Pro Instal House

O intervenție corectă trebuie să poată fi explicată înainte de pornirea pompei: ce zonă tratăm, prin ce traseu circulă apa, unde colectăm contaminantul și cum măsurăm rezultatul.

Recomandăm ca spălarea încălzirii în pardoseală să fie însoțită de o fișă simplă în care se notează:

• presiunea inițială și finală;
• debitele circuitelor;
• produsul și cantitatea folosită;
• timpul de circulație;
• aspectul apei evacuate;
• tratamentul introdus la reumplere;
• reglajele finale ale pompei și debitmetrelor.

Concluzia este că eficiența curățării depinde mai mult de controlul traseului și de alegerea metodei decât de forța pompei. Spălarea încălzirii în pardoseală se face circuit cu circuit, presiunea se păstrează în limitele componentelor, iar soluția chimică se folosește numai atunci când există o justificare tehnică.

Cum prevenim reapariția nămolului și întreținem corect instalația

După finalizarea procedurii, spălarea încălzirii în pardoseală nu poate fi considerată reușită doar pentru că apa evacuată a devenit limpede. Curățarea elimină contaminanții existenți, dar nu oprește automat procesul care i-a produs. Dacă instalația continuă să piardă apă, este completată frecvent, are conducte fără barieră de oxigen, un vas de expansiune defect sau un tratament chimic insuficient, nămolul și coroziunea vor reapărea.

Prevenția se bazează pe un ansamblu de măsuri: apă de umplere potrivită, limitarea pătrunderii oxigenului, inhibitor corect dozat, filtrare permanentă și verificări periodice. În sistemele de temperatură joasă poate fi necesară și protecția împotriva contaminării microbiologice, dar numai după evaluarea instalației și a produselor deja existente în circuit.

Din experiența Pro Instal House, cele mai multe intervenții repetate apar atunci când spălarea a fost tratată ca o lucrare izolată. Instalația a fost curățată, dar nu s-a verificat de ce apa s-a contaminat. După câteva luni, filtrul este din nou încărcat, debitmetrele încep să se blocheze, iar proprietarul ajunge la concluzia că prima intervenție a fost executată greșit.

Uneori aceasta este cauza. Alteori, instalația continuă să introducă oxigen, apă nouă sau impurități, iar contaminarea se reface.

Curățarea trebuie urmată de identificarea cauzei

După spălarea încălzirii în pardoseală, trebuie să putem răspunde clar la următoarele întrebări:

• De unde au provenit impuritățile?
• A existat coroziune în componentele metalice?
• Instalația a fost completată frecvent cu apă?
• Vasul de expansiune funcționează corect?
• Există un separator magnetic sau un filtru adecvat?
• Conductele utilizate au barieră împotriva difuziei oxigenului?
• A fost introdus anterior inhibitor?
• Concentrația inhibitorului a fost verificată?
• Există glicol sau produse chimice vechi în instalație?
• A fost identificată contaminare microbiologică?

Dacă murdăria provine dintr-un puffer din oțel corodat, simpla curățare a circuitelor din pardoseală nu rezolvă cauza. Dacă instalația este completată săptămânal din cauza unei pierderi, fiecare completare aduce oxigen și săruri noi. Dacă un cleaner a fost lăsat în circuit peste timpul prevăzut, acesta poate modifica chimia apei și poate necesita o clătire suplimentară.

Prin urmare, raportul intervenției trebuie să consemneze nu doar ce s-a evacuat, ci și cauza probabilă a contaminării și măsurile necesare pentru prevenție.

Observația Pro Instal House: O instalație care necesită completări frecvente cu apă nu are o problemă de întreținere, ci un defect care trebuie identificat. Spălarea nu repară pierderea și nu protejează sistemul împotriva oxigenului introdus prin reumpleri repetate.

Calitatea apei de umplere contează

Apa folosită la umplerea instalației rămâne în contact cu pompele, vanele, distribuitoarele, schimbătoarele și celelalte componente metalice. Duritatea, conductivitatea, pH-ul și cantitatea de săruri dizolvate pot influența formarea depunerilor și procesul de coroziune.

REHAU recomandă evaluarea calității apei și indică utilizarea principiilor VDI 2035 atunci când nu există alte cerințe aplicabile. Documentul VDI 2035 tratează prevenirea deteriorării prin depuneri și coroziune în instalațiile de încălzire cu apă. Cerințele exacte ale centralei, pompei de căldură sau ale altui generator rămân însă prioritare.

Nu rezultă că orice instalație trebuie umplută automat cu apă complet demineralizată. Soluția se alege după:

• volumul instalației;
• materialele utilizate;
• puterea și tipul generatorului;
• cerințele producătorului;
• duritatea apei locale;
• conductivitate;
• tratamentul chimic planificat.

O apă nepotrivită poate produce probleme chiar dacă buclele din pardoseală sunt din PEX sau PE-RT. Depunerile se formează adesea în zonele cu temperatură mai mare și în componentele cu secțiuni înguste: schimbătoare, vane, pompe, debitmetre și filtre.

După spălarea încălzirii în pardoseală, apa de clătire nu trebuie confundată cu fluidul final de lucru. Instalația poate fi clătită cu apă disponibilă pe șantier, însă umplerea finală trebuie făcută conform cerințelor sistemului și generatorului.

De ce trebuie limitată pătrunderea oxigenului

Țevile moderne destinate încălzirii în pardoseală sunt, în mod obișnuit, prevăzute cu o barieră împotriva difuziei oxigenului. Uponor specifică pentru mai multe conducte PE-Xa o construcție cu cinci straturi și barieră EVOH, conform cerințelor DIN 4726. Rolul acestei bariere este limitarea pătrunderii oxigenului în circuit și protejarea componentelor feroase.

Bariera de oxigen nu înseamnă însă că instalația devine complet izolată de atmosferă. Oxigenul poate pătrunde și prin:

• completări cu apă;
• neetanșeități;
• garnituri și aerisitoare;
• vase de expansiune defecte;
• componente deschise în timpul intervențiilor;
• conducte vechi fără barieră;
• rezervoare deschise sau configurații necorespunzătoare.

REHAU explică faptul că țevile fără barieră pot permite trecerea oxigenului prin peretele conductei și dizolvarea acestuia în fluidul instalației, ceea ce necesită măsuri suplimentare de protecție împotriva coroziunii.

În instalațiile vechi trebuie verificat tipul conductei, nu presupus. Dacă există suprafețe extinse de țeavă fără barieră, soluția nu se rezumă la adăugarea periodică a unei cantități mari de inhibitor. În funcție de configurație, poate fi necesară tratarea specială a apei sau separarea circuitului printr-un schimbător de căldură din material compatibil. Caleffi prezintă separarea cu schimbător din inox ca posibilă soluție pentru instalații extinse cu conducte fără barieră de oxigen.

Ce rol are inhibitorul de coroziune

Inhibitorul este o substanță formulată pentru protejarea metalelor împotriva coroziunii și, în funcție de produs, pentru limitarea depunerilor de calcar. El nu este un cleaner și nu trebuie introdus peste o instalație sever contaminată în speranța că va dizolva nămolul existent.

Ordinea corectă este:

1. diagnosticarea contaminării;
2. curățarea;
3. clătirea;
4. umplerea cu apă potrivită;
5. dozarea inhibitorului;
6. circularea produsului;
7. verificarea concentrației.

Fernox și Sentinel recomandă curățarea instalațiilor contaminate înainte de introducerea inhibitorului, deoarece impuritățile existente pot afecta pompele, schimbătoarele și celelalte componente.

Doza trebuie calculată după volumul real de apă din instalație. Suprafața de încălzire în pardoseală poate fi utilizată doar ca aproximație dacă producătorul oferă o asemenea echivalență. Într-un sistem cu puffer, boiler, radiatoare și conducte principale, volumul poate fi mult mai mare decât cel aflat în buclele din șapă.

Subdozarea nu oferă protecția prevăzută. Supradozarea nu trebuie considerată automat mai sigură. Se respectă concentrația, compatibilitatea și metoda de testare indicate pentru produsul folosit.

După o golire completă sau parțială, tratamentul trebuie reevaluat. Dacă s-au evacuat 100 de litri și s-au introdus 100 de litri de apă nouă, concentrația inhibitorului existent nu mai poate fi presupusă.

Concentrația inhibitorului trebuie verificată

Inhibitorul nu poate fi evaluat după culoarea apei. Unele produse sunt aproape incolore, iar diluarea lor nu este vizibilă.

Sentinel recomandă verificarea concentrației în cadrul reviziei periodice, după completări, înlocuirea componentelor, golirea instalației și repunerea în funcțiune. Fernox recomandă, de asemenea, verificarea anuală a tratamentului și retestarea după intervenții.

În literatura britanică de bune practici, BS 7593:2019+A1:2024 este utilizat drept reper pentru testarea periodică a apei, filtrarea permanentă și menținerea protecției chimice. Acesta nu trebuie prezentat drept normativ românesc obligatoriu, dar constituie o referință utilă pentru organizarea întreținerii.

Testarea poate include:

• concentrația inhibitorului;
• pH-ul;
• turbiditatea;
• aspectul și particulele apei;
• conductivitatea, când sistemul o impune;
• analiza de laborator în instalații complexe sau cu probleme repetate.

Dacă rezultatul arată o concentrație redusă, nu adăugăm automat produs până la valoarea presupusă. Mai întâi verificăm de ce s-a diluat: golire, pierdere, completări cu apă sau dozare inițială insuficientă.

Când este necesar un biocid

Încălzirea în pardoseală funcționează la temperaturi mai joase decât multe sisteme clasice cu radiatoare. În anumite condiții, temperatura redusă, stagnarea și compoziția fluidului pot favoriza formarea unor depuneri microbiologice sau gelatinoase.

Fernox prezintă Biocide F7 ca produs destinat prevenirii contaminării bacteriene și fungice în sisteme de temperatură joasă, inclusiv în circuite de încălzire în pardoseală. Producătorul indică folosirea sa împreună cu inhibitorul sau cu antigelul inhibat potrivit, nu ca înlocuitor al protecției anticorozive.

Biocidul nu se introduce automat în orice instalație. Utilizarea sa trebuie justificată prin:

• depuneri gelatinoase;
• contaminare confirmată sau probabilă;
• funcționare îndelungată la temperatură joasă;
• perioade lungi de stagnare;
• recomandarea producătorului;
• istoricul instalației.

Dacă sistemul este deja contaminat puternic, produsul preventiv nu înlocuiește curățarea. Instalația trebuie mai întâi tratată și clătită, apoi protejată în concentrația indicată.

Trebuie verificată și compatibilitatea cu glicolul. În instalațiile cu antigel, inhibitorul și biocidul nu se aleg separat fără analiza produsului existent. Sentinel subliniază necesitatea compatibilității dintre glicol și chimia inhibitorului în sistemele de temperatură joasă.

Filtrul magnetic și separatorul de impurități

Un filtru magnetic sau un separator de impurități montat corect poate capta contaminanții aflați în circulație și poate proteja componentele sensibile. El nu curăță instantaneu depunerile aderente și nu înlocuiește spălarea încălzirii în pardoseală atunci când sistemul este sever contaminat.

Magnetul captează particulele feroase, inclusiv magnetita. Un separator cu element intern poate reține și impurități nemagnetice, cum ar fi nisip, fragmente de etanșare, particule de cupru sau alte resturi de montaj. Caleffi explică faptul că separatoarele sale magnetice combină captarea particulelor feroase cu separarea impurităților nemagnetice în zona cu viteză redusă.

Diferența practică este importantă:

Element	Rol principal	Limitare
Filtru tip sită	Reține particule mai mari	Poate produce pierderi de presiune pe măsură ce se încarcă
Filtru magnetic	Captează particule feroase	Nu reține toate impuritățile nemagnetice
Separator de impurități	Separă particule în camera cu viteză redusă	Nu desprinde depunerile deja aderente
Separator magnetic combinat	Captează magnetită și impurități nemagnetice	Necesită dimensionare și curățare periodică
Cleaner chimic	Mobilizează anumite depuneri	Trebuie evacuat și clătit conform fișei produsului

Alegerea se face după debit, diametrul conductei, pierderea de presiune admisă și spațiul pentru întreținere. Nu alegem automat cel mai mic filtru doar pentru că încape sub centrală.

Poziția exactă depinde de schema instalației și de indicațiile producătorului. În mod obișnuit, dispozitivul este amplasat astfel încât să protejeze generatorul și pompele de impuritățile aduse pe retur, dar trebuie păstrat accesul pentru evacuare și curățare.

Important: Un filtru magnetic plin nu mai reprezintă protecție eficientă. Dacă nu poate fi izolat, golit și curățat ușor, va fi întreținut rar sau deloc, indiferent cât de performant este pe hârtie.

Cât de des se curăță filtrul

Nu există un interval universal valabil pentru toate instalațiile. După curățarea unui sistem sever contaminat, prima verificare trebuie făcută relativ repede, deoarece particulele rămase pot continua să circule.

Un plan practic poate prevedea:

• verificare după primele zile sau săptămâni de funcționare;
• o nouă verificare după stabilizarea sistemului;
• curățare la revizia anuală;
• control suplimentar după orice intervenție;
• verificare imediată dacă debitele scad sau pompa devine zgomotoasă.

Dacă separatorul acumulează din nou cantități mari de magnetită la intervale scurte, nu este suficient să fie curățat repetat. Trebuie investigată coroziunea activă, pătrunderea oxigenului și nivelul inhibitorului.

Verificările după spălare

După spălarea încălzirii în pardoseală, instalația trebuie urmărită în regim real de funcționare. O singură verificare imediat după umplere nu confirmă stabilitatea pe termen lung.

La prima revenire se urmăresc:

• presiunea la rece;
• variația presiunii la încălzire;
• starea filtrului magnetic;
• zgomotele pompei;
• aerul acumulat în distribuitor;
• valorile debitmetrelor;
• diferența dintre tur și retur;
• temperatura reglată de grupul de amestec;
• reacția actuatoarelor;
• eventualele pierderi.

Debitele trebuie comparate cu valorile notate după echilibrare. Dacă un circuit scade din nou, se verifică mai întâi ventilul, debitmetrul și colectorul, nu se repetă automat întreaga curățare.

Într-o instalație cu pompă de căldură trebuie urmărit debitul minim cerut de producător și protecția schimbătorului. Într-o instalație cu centrală pe lemne și puffer trebuie verificate separat circuitul de încărcare, protecția returului și contaminarea rezervorului. O problemă din circuitul primar poate trimite din nou impurități către distribuitoarele pardoselii.

Situațiile în care antigelul complică intervenția

Dacă instalația conține antigel, fluidul nu trebuie evacuat și înlocuit fără identificarea produsului, a concentrației și a stării sale.

Antigelul poate conține deja inhibitori. Adăugarea unui alt inhibitor sau biocid fără confirmarea compatibilității poate modifica proprietățile amestecului. După o spălare completă trebuie decis dacă fluidul vechi poate fi reutilizat, trebuie filtrat sau trebuie înlocuit.

Concentrația antigelului se stabilește după temperatura minimă de proiect, nu după ideea că „mai mult protejează mai bine”. O concentrație excesivă poate modifica vâscozitatea și poate influența debitele și necesarul pompei.

Subiectul antigelului merită tratat separat, deoarece include protecția la îngheț, compatibilitatea chimică, degradarea fluidului și influența asupra transferului termic.

Cât costă spălarea încălzirii în pardoseală

Costul nu poate fi stabilit corect numai după numărul de metri pătrați. Două case cu aceeași suprafață pot avea un număr diferit de distribuitoare, circuite, surse de căldură și grade de contaminare.

Prețul intervenției este influențat de:

• numărul circuitelor;
• accesul la distribuitoare;
• existența robineților de umplere și golire;
• numărul nivelurilor;
• necesitatea izolării pufferului sau generatorului;
• gradul de contaminare;
• folosirea cleanerului;
• volumul total de apă;
• inhibitorul sau biocidul necesar;
• necesitatea montării unui separator magnetic;
• aerisirea și echilibrarea finală;
• eventualele componente blocate sau defecte.

O clătire a zece circuite accesibile nu este aceeași lucrare cu tratarea unei instalații mixte cu două distribuitoare, radiatoare, centrală, puffer și apă sever contaminată.

Înainte de ofertare recomandăm verificarea instalației. Altfel, prețul este fie prea mic și nu permite o procedură completă, fie prea mare pentru o simplă aerisire.

Program de întreținere recomandat

Nu recomandăm spălarea încălzirii în pardoseală după un calendar fix, de exemplu o dată la doi sau trei ani. O instalație curată și stabilă nu trebuie golită inutil. Fiecare golire și reumplere poate introduce oxigen și apă cu proprietăți diferite.

Recomandăm, în schimb, un program de verificare:

La punerea în funcțiune

• clătirea și purjarea fiecărui circuit;
• umplerea cu apă potrivită;
• tratamentul chimic prevăzut;
• verificarea concentrației;
• echilibrarea;
• înregistrarea presiunii și debitelor.

La revizia periodică

• controlul presiunii;
• verificarea vasului de expansiune;
• curățarea filtrului;
• inspectarea separatorului magnetic;
• verificarea inhibitorului;
• controlul debitmetrelor;
• verificarea pompei și vanei de amestec;
• observarea aspectului apei.

După orice intervenție

• estimarea volumului de apă pierdut;
• refacerea tratamentului dacă este necesar;
• aerisirea;
• verificarea filtrului;
• restabilirea reglajelor;
• retestarea inhibitorului.

Dacă apar simptome

• diagnostic înainte de spălare;
• identificarea zonei afectate;
• verificarea impurităților;
• curățarea numai dacă există justificare;
• eliminarea cauzei contaminării.

Exemplu practic: contaminarea reapare după șase luni

Considerăm o instalație care a fost curățată, tratată cu inhibitor și echilibrată. După șase luni, filtrul conține din nou nămol negru, iar presiunea scade periodic.

Repetarea directă a spălării ar fi o abordare incompletă. Verificarea arată că supapa de siguranță evacuează în timpul încălzirii, deoarece vasul de expansiune are presiunea de preîncărcare necorespunzătoare. Beneficiarul completează apoi instalația cu apă proaspătă.

În acest caz, succesiunea reală este:

1. presiunea crește excesiv;
2. supapa evacuează apă;
3. instalația se răcește și presiunea scade;
4. beneficiarul completează apă;
5. intră oxigen și săruri noi;
6. coroziunea continuă;
7. filtrul colectează magnetită.

Spălarea a îndepărtat contaminantul inițial, dar defectul vasului de expansiune a recreat condițiile de coroziune. Soluția corectă este repararea și reglarea sistemului de expansiune, verificarea supapei, curățarea filtrului și reevaluarea tratamentului apei.

Greșeli frecvente după intervenție

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

• inhibitor introdus fără testarea concentrației;
• produs dozat după suprafața casei, deși există puffer;
• filtru magnetic montat, dar niciodată curățat;
• cleaner rămas în instalație;
• completări repetate fără identificarea pierderii;
• amestecarea mai multor produse;
• biocid introdus fără diagnostic;
• antigel completat cu alt tip de fluid;
• toate debitmetrele reglate la aceeași valoare;
• nicio verificare după repornire;
• repetarea spălării fără investigarea cauzei.

Aceste greșeli pot face ca spălarea încălzirii în pardoseală să ofere doar o îmbunătățire temporară.

Recomandarea finală Pro Instal House

O instalație curată se menține prin controlul apei și al oxigenului, nu prin spălări agresive repetate. Recomandăm ca după intervenție să fie păstrată o fișă tehnică în care să apară:

• data lucrării;
• circuitele curățate;
• produsele utilizate;
• cantitățile introduse;
• volumul estimat al sistemului;
• rezultatul testului de inhibitor;
• presiunea la rece;
• debitele finale;
• setarea pompei;
• starea filtrului;
• data următoarei verificări.

Concluzia articolului este că spălarea încălzirii în pardoseală trebuie făcută numai după diagnostic, circuit cu circuit și cu produse compatibile. După curățare, instalația trebuie protejată prin apă corespunzătoare, inhibitor dozat corect, filtrare permanentă și verificări periodice.

Dacă sunt eliminate doar impuritățile, dar nu și cauza lor, problema va reveni. Dacă sunt controlate pătrunderea oxigenului, completările cu apă, tratamentul chimic și filtrarea, o instalație bine executată poate funcționa perioade îndelungate fără spălări chimice repetate.

Continuă lectura

Aprofundează diagnosticarea și întreținerea pardoselii încălzite prin ghiduri tehnice despre aerisire, presiune, debit, automatizare și punerea corectă în funcțiune a instalației.

Eliminarea aerului

Cum se aerisește corect încălzirea în pardoseală?

Află cum se purjează separat fiecare circuit și cum diferențiezi un dop de aer de o instalație care necesită curățare sau spălare.

Diagnosticarea instalației

De ce nu încălzește încălzirea în pardoseală?

Vezi cum se verifică debitmetrele, actuatoarele, pompa, filtrul, presiunea și temperatura de tur înainte de a suspecta colmatarea circuitelor.

Presiune și expansiune

Ce presiune trebuie să aibă încălzirea în pardoseală?

Descoperă de ce presiunea poate scădea, cum influențează aerul și circulația și de ce completările repetate cu apă pot favoriza coroziunea instalației.

Punerea în funcțiune

Cum se face prima pornire a încălzirii în pardoseală?

Află în ce ordine se verifică presiunea, aerisirea, debitele, distribuitorul și temperatura agentului termic înainte de exploatarea normală.

Controlul circuitelor

Cum funcționează automatizarea încălzirii în pardoseală?

Vezi cum termostatele, actuatoarele și centrul de comandă deschid circuitele și de ce o comandă defectă poate fi confundată cu lipsa debitului.

Dimensionarea circuitelor

Cât de lung poate fi un circuit de încălzire în pardoseală?

Află cum influențează lungimea buclei pierderea de presiune și de ce un circuit proiectat prea lung nu poate fi corectat prin spălare chimică.