Aerisire încălzire în pardoseală prin spălarea individuală a circuitelor de la distribuitor
Aerisirea circuitelor de încălzire în pardoseală

Cuprinsul paginii

Cum se aerisește încălzirea în pardoseală?

O procedură corectă de aerisire încălzire în pardoseală presupune eliminarea aerului din fiecare circuit separat, nu doar deschiderea aerisitorului automat de pe distribuitor. Atunci când aerul rămâne blocat în bucle, debitul poate scădea sau se poate opri complet, iar unele camere se încălzesc greu, neuniform sau deloc.

Pentru eliminarea eficientă a aerului, circuitele trebuie identificate, închise și deschise pe rând, astfel încât agentul termic să fie forțat să circule printr-o singură buclă. Procedura trebuie realizată controlat, cu verificarea presiunii, a debitmetrelor, a robinetelor distribuitorului și a pompei de circulație.

Aerisirea este una dintre cele mai importante operațiuni de punere în funcțiune și întreținere a încălzirii în pardoseală. O instalație poate fi executată cu materiale bune și circuite corect dimensionate, dar poate funcționa necorespunzător dacă în conducte rămâne aer.

De ce apare aer în încălzirea în pardoseală?

Încălzirea în pardoseală este un sistem închis, umplut cu apă sau cu un amestec de apă și agent antigel, în funcție de proiect. Teoretic, după umplerea și aerisirea corectă, cantitatea de aer din instalație ar trebui să fie foarte redusă.

În practică, aerul poate pătrunde sau poate rămâne în instalație din mai multe motive:

  • umplerea prea rapidă a circuitelor;
  • aerisirea incompletă la punerea în funcțiune;
  • golirea parțială a instalației pentru o reparație;
  • scăderea presiunii;
  • intervenții la distribuitor;
  • înlocuirea pompei sau a unei componente;
  • completarea repetată cu apă;
  • racorduri care permit pierderi foarte mici;
  • aer dizolvat în apa proaspăt introdusă;
  • poziționarea necorespunzătoare a conductelor din camera tehnică.

În timpul umplerii, apa împinge aerul din conducte. Dacă toate circuitele sunt deschise simultan, apa va circula mai ușor prin buclele scurte, iar în circuitele lungi pot rămâne pungi de aer.

Aceste pungi pot bloca parțial sau complet circulația agentului termic.

Cum recunoști aerul din instalație?

Aerul din circuite nu produce întotdeauna același simptom. Comportamentul depinde de cantitatea de aer, poziția lui în buclă și presiunea disponibilă.

Cele mai frecvente semne sunt:

  • un debitmetru indică zero;
  • indicatorul debitmetrului oscilează;
  • o cameră nu se încălzește;
  • pardoseala este caldă doar în anumite zone;
  • returul unui circuit rămâne rece;
  • se aud zgomote de apă sau bolboroseală;
  • pompa funcționează, dar debitul este redus;
  • instalația pierde frecvent echilibrarea;
  • circuitul începe să încălzească și apoi debitul scade;
  • unele bucle se încălzesc mult mai lent decât celelalte.

Aceste simptome pot indica aer, dar nu îl confirmă automat.

Un debit redus poate fi provocat și de:

  • actuator închis;
  • robinet blocat;
  • filtru colmatat;
  • pompă setată prea jos;
  • circuit prea lung;
  • debitmetru gripat;
  • tur și retur conectate incorect;
  • presiune insuficientă;
  • distribuitor dezechilibrat.

Din acest motiv, diagnosticul trebuie făcut metodic. Nu este recomandat să se concluzioneze imediat că instalația are aer doar pentru că o cameră este mai rece.

Diferența dintre aerisire și spălarea circuitelor

Termenii sunt folosiți uneori ca și cum ar însemna același lucru, dar operațiunile au scopuri diferite.

Aerisirea urmărește eliminarea aerului din conducte.

Spălarea circuitelor presupune circularea controlată a apei prin fiecare buclă pentru îndepărtarea aerului, impurităților și reziduurilor care pot rămâne în instalație.

La o instalație nouă, spălarea individuală a circuitelor este deseori cea mai eficientă metodă de aerisire.

Apa este introdusă prin distribuitor și evacuată controlat prin robinetul de golire, în timp ce toate celelalte circuite sunt închise. Astfel, întregul debit este dirijat printr-o singură buclă.

Procedura continuă până când:

  • nu mai apar bule de aer;
  • jetul de apă devine constant;
  • debitul se stabilizează;
  • apa evacuată este curată;
  • circuitul nu mai produce zgomote.

Aerisirea simplă prin aerisitorul automat nu poate înlocui întotdeauna această procedură.

De ce aerisitorul automat nu este suficient?

Distribuitoarele sunt echipate frecvent cu aerisitoare automate montate la capătul barelor de tur și retur. Acestea elimină aerul care ajunge în zona superioară a distribuitorului.

Totuși, aerisitorul automat nu poate extrage eficient o pungă de aer blocată într-un circuit de 70, 80 sau 100 de metri dacă agentul termic nu circulă suficient prin buclă.

Aerul trebuie transportat de apă până la distribuitor. Dacă bucla este blocată, aerul rămâne în conductă, chiar dacă aerisitorul funcționează corect.

Aerisitorul automat este util pentru:

  • eliminarea cantităților mici de aer;
  • aerisirea continuă în timpul funcționării;
  • evacuarea aerului ajuns în distribuitor;
  • stabilizarea instalației după umplere.

El nu trebuie considerat singura metodă de aerisire a circuitelor.

Ce se întâmplă într-un circuit cu aer?

Apa și aerul au comportamente diferite.

Apa este aproape incomprimabilă și transmite eficient presiunea prin instalație. Aerul este compresibil și poate forma un dop care întrerupe sau limitează circulația.

Într-un circuit cu aer pot apărea mai multe situații:

  • pompa comprimă punga de aer, dar nu reușește să o deplaseze;
  • debitul apare temporar și apoi scade;
  • apa circulă doar printr-o parte a buclei;
  • returul rămâne rece;
  • debitmetrul indică o valoare instabilă;
  • pompa produce zgomote;
  • circuitul nu poate fi echilibrat.

Dacă bucla este lungă și are o rezistență hidraulică ridicată, eliminarea aerului poate fi și mai dificilă.

Din acest motiv, circuitele trebuie aerisite individual, cu celelalte bucle închise.

Poate aerul să deterioreze instalația?

O cantitate mică de aer nu produce, de regulă, o avarie imediată, dar funcționarea îndelungată cu aer în instalație poate crea mai multe probleme.

Printre efectele posibile se numără:

  • reducerea transferului termic;
  • funcționarea neuniformă;
  • oxidarea componentelor metalice;
  • zgomote în pompă și distribuitor;
  • cavitație la pompa de circulație;
  • uzura prematură a componentelor;
  • reglaje instabile;
  • consum energetic mai mare.

Oxigenul din instalație poate favoriza coroziunea pompelor, distribuitoarelor, schimbătoarelor de căldură și altor piese metalice.

Acesta este unul dintre motivele pentru care țevile destinate încălzirii în pardoseală trebuie să aibă barieră împotriva difuziei oxigenului.

Când trebuie făcută aerisirea încălzirii în pardoseală?

Aerisirea poate fi necesară în mai multe momente.

La punerea în funcțiune

După montarea și umplerea instalației, fiecare circuit trebuie spălat și aerisit individual înainte de reglarea debitmetrelor.

După o reparație

Dacă instalația a fost golită pentru înlocuirea unui distribuitor, a unei pompe, a unei vane sau a altei componente, aerul trebuie eliminat din nou.

După scăderea presiunii

O pierdere de presiune poate permite pătrunderea aerului sau poate impune completarea cu apă, iar apa proaspătă conține aer dizolvat.

După o perioadă lungă de nefuncționare

În unele instalații, după sezonul cald, la repornire pot apărea zgomote, debite instabile sau circuite care se încălzesc greu.

Când un debitmetru indică zero

Dacă actuatorul este deschis, robinetele sunt în poziția corectă și pompa funcționează, aerul din circuit trebuie luat în calcul ca posibilă cauză.

Trebuie aerisită instalația în fiecare an?

O instalație etanșă, bine executată și umplută corect nu ar trebui să necesite o aerisire completă în fiecare an.

Dacă aerul reapare frecvent, trebuie identificată cauza.

Pot exista:

  • pierderi mici de apă;
  • vas de expansiune reglat greșit;
  • aerisitor defect;
  • presiune instabilă;
  • completări frecvente cu apă;
  • racorduri neetanșe;
  • absorbție de aer prin anumite componente;
  • probleme ale pompei sau separatorului de aer.

Aerisirea repetată fără identificarea cauzei rezolvă doar temporar simptomul.

Aer sau circuit dezechilibrat?

Un circuit cu debit redus poate avea aer, dar poate fi și dezechilibrat hidraulic.

Diferențele principale sunt orientative:

SimptomAer în circuitCircuit dezechilibrat
Debitmetru instabilFrecventMai rar
Zgomote de bolborosealăPosibileDe regulă absente
Debit zeroPosibilPosibil la presiune insuficientă
Retur receFrecventPosibil
Debit crește după spălareDe regulă, daNu întotdeauna
Problemă reapare rapidPosibilă pierdere sau aerisire incompletăReglaj incorect

Tabelul este orientativ. Diagnosticul corect trebuie să includă verificarea distribuitorului, pompei, actuatoarelor și filtrelor.

Aer sau debitmetru blocat?

Depunerile și impuritățile pot bloca indicatorul debitmetrului. În această situație, circuitul poate avea circulație, dar indicatorul rămâne nemișcat.

O verificare simplă este compararea temperaturilor:

  • dacă turul și returul se încălzesc, poate exista circulație chiar dacă debitmetrul indică zero;
  • dacă turul este cald, iar returul rămâne complet rece, circuitul poate fi blocat;
  • dacă ambele conducte sunt reci, actuatorul sau robinetul poate fi închis.

Debitmetrul nu trebuie lovit și nici rotit forțat cu un clește. Dacă este blocat, trebuie verificat și curățat conform construcției distribuitorului.

Rolul pompei de circulație

Pompa trebuie să creeze diferența de presiune necesară circulației agentului termic prin circuite.

Dacă instalația conține aer, pompa poate să nu reușească să îl deplaseze, mai ales prin buclele lungi.

O pompă setată la putere maximă nu reprezintă automat soluția. În anumite situații poate provoca:

  • zgomote;
  • debite excesive în circuitele scurte;
  • oscilații ale debitmetrelor;
  • consum electric mai mare;
  • funcționare instabilă.

Aerisirea individuală trebuie făcută înainte de reglarea finală a pompei și a debitmetrelor.

Greșeli frecvente la aerisirea încălzirii în pardoseală

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

  • deschiderea tuturor circuitelor simultan;
  • utilizarea exclusivă a aerisitorului automat;
  • umplerea prea rapidă;
  • reglarea debitmetrelor înainte de aerisire;
  • pornirea pompei cu instalația incomplet umplută;
  • ignorarea presiunii;
  • închiderea incorectă a robinetelor;
  • evacuarea apei fără control;
  • completarea repetată cu apă fără identificarea pierderilor;
  • presupunerea că orice debit zero înseamnă aer.

O procedură greșită poate introduce și mai mult aer în instalație sau poate duce la pierderea presiunii.

Din experiența Pro Instal House

În multe instalații verificate de noi, beneficiarul încearcă să elimine aerul prin deschiderea aerisitorului automat și creșterea turației pompei. Circuitele scurte încep să funcționeze, dar buclele lungi rămân fără debit.

Problema apare deoarece apa continuă să circule pe traseul cu rezistența cea mai mică și nu împinge suficient aerul din circuitul blocat.

Într-o procedură corectă, celelalte bucle sunt închise, iar circuitul problematic este spălat separat până când apa circulă constant și nu mai apar bule.

Am întâlnit și instalații aerisite corect, dar care acumulau din nou aer după câteva zile. Cauza nu era procedura, ci o pierdere de presiune și completarea frecventă cu apă.

Recomandarea Pro Instal House este ca o aerisire încălzire în pardoseală să fie urmată de verificarea presiunii, debitului și etanșeității instalației. Eliminarea aerului este doar prima etapă; trebuie identificat și motivul pentru care acesta a apărut.

Aerisire încălzire în pardoseală: procedura corectă, pas cu pas

O procedură de aerisire încălzire în pardoseală trebuie realizată separat pentru fiecare circuit conectat la distribuitor. Deschiderea tuturor buclelor simultan nu garantează eliminarea aerului, deoarece apa va circula în principal prin traseele cu rezistența hidraulică cea mai mică. Circuitele mai lungi sau cele în care s-a format un dop de aer pot rămâne blocate.

Metoda corectă presupune izolarea distribuitorului, conectarea furtunurilor la robineții de umplere și golire, închiderea tuturor circuitelor și spălarea lor individuală. Fiecare buclă se menține deschisă până când apa evacuată curge constant, fără bule și fără întreruperi.

Operațiunea trebuie făcută controlat. O manevrare greșită a robinetelor poate introduce aer suplimentar, poate provoca scăderea bruscă a presiunii sau poate evacua apă necontrolat în camera tehnică.

Ce trebuie pregătit înainte de aerisire?

Înainte de începerea lucrării este recomandat să fie pregătite:

  • două furtunuri compatibile cu robineții distribuitorului;
  • un recipient transparent sau acces la o scurgere;
  • cheile necesare pentru robineți;
  • lavete și materiale absorbante;
  • un manometru funcțional;
  • etichetele circuitelor;
  • documentația distribuitorului, dacă este disponibilă.

Un recipient transparent este util deoarece permite observarea bulelor de aer și a impurităților evacuate. Dacă furtunul este introdus direct într-o scurgere, este mai dificil de verificat momentul în care circuitul este complet aerisit.

Înainte de intervenție trebuie identificat clar:

  • turul distribuitorului;
  • returul distribuitorului;
  • robinetul de umplere;
  • robinetul de golire;
  • ventilele circuitelor;
  • debitmetrele;
  • actuatoarele;
  • robineții principali care leagă distribuitorul de camera tehnică.

Nu toate distribuitoarele au aceeași configurație. La unele modele, robineții de umplere și golire sunt poziționați la capetele barelor. La altele, aceștia sunt integrați în grupurile de capăt sau în module separate.

Instalația trebuie oprită înainte de aerisire?

Înainte de spălarea circuitelor, sursa de încălzire și pompa de circulație trebuie oprite.

Nu este recomandat să se intervină asupra distribuitorului în timp ce:

  • centrala funcționează;
  • pompa de căldură produce agent termic;
  • pompa de circulație este pornită;
  • apa din instalație este foarte caldă;
  • actuatoarele se deschid și se închid automat.

Agentul termic trebuie lăsat să se răcească până la o temperatură sigură pentru lucru.

Dacă instalația are termostate și actuatoare, acestea trebuie puse într-o poziție care permite deschiderea controlată a circuitelor. În anumite situații, actuatoarele pot fi demontate temporar, iar ventilele pot fi deschise manual, însă această intervenție trebuie făcută cu atenție și numai dacă se cunoaște construcția distribuitorului.

Izolarea distribuitorului față de restul instalației

Pentru spălarea individuală, distribuitorul trebuie izolat de restul instalației prin închiderea robineților principali de tur și retur.

Această etapă permite dirijarea apei prin circuitul selectat, fără ca aceasta să se întoarcă prin camera tehnică, centrală, pompă sau alte distribuitoare.

Dacă robineții principali rămân deschiși, apa poate alege trasee alternative și nu va împinge eficient aerul din bucla urmărită.

Poziția exactă a robineților depinde de instalație. Înainte de manevrare trebuie verificat dacă:

  • robinetul închide complet;
  • mânerul indică corect poziția;
  • nu există o vană de amestec care permite recircularea;
  • distribuitorul nu este conectat printr-un separator hidraulic sau un grup de pompare care trebuie izolat separat.

În instalațiile complexe este recomandată intervenția unui instalator, deoarece închiderea incorectă a unor vane poate afecta alte circuite sau poate produce variații mari de presiune.

Conectarea furtunurilor

Un furtun se conectează la robinetul prin care va fi introdusă apa, iar celălalt la robinetul de evacuare.

În mod obișnuit, apa este introdusă printr-o bară a distribuitorului și evacuată prin cealaltă. Direcția exactă trebuie stabilită după configurația distribuitorului și recomandările sistemului.

Furtunul de evacuare trebuie:

  • fixat sigur;
  • condus către o scurgere sau un recipient;
  • poziționat astfel încât să nu sară sub presiune;
  • verificat pentru îndoiri sau strangulări.

Capătul furtunului poate fi introdus într-un recipient cu apă. În acest mod, bulele evacuate sunt ușor de observat. Totuși, furtunul nu trebuie lăsat într-o poziție în care apa murdară ar putea fi aspirată înapoi în instalație.

Racordurile trebuie strânse suficient pentru a evita scurgerile, fără forțarea filetelor din plastic sau a componentelor distribuitorului.

Închiderea tuturor circuitelor

Înainte de spălarea primei bucle, toate circuitele trebuie închise.

Închiderea se face atât pe partea debitmetrelor, cât și pe partea ventilelor de retur, în funcție de construcția distribuitorului.

Nu este suficient să fie închis doar un capăt al circuitului dacă apa poate pătrunde prin celălalt sens sau dacă ventilul nu etanșează complet.

După închiderea tuturor buclelor, se deschide doar circuitul care urmează să fie aerisit.

Este important să fie identificată perechea corectă:

  • turul circuitului;
  • returul aceluiași circuit.

Dacă se deschide turul unei bucle și returul alteia, apa nu va parcurge circuitul complet și procedura nu va elimina aerul din zona dorită.

Spălarea primului circuit

După deschiderea circuitului selectat, robinetul de evacuare se deschide controlat. Apoi se permite intrarea apei prin robinetul de umplere.

La început pot apărea:

  • jet întrerupt;
  • apă amestecată cu aer;
  • zgomote;
  • spumă;
  • impurități;
  • variații de debit.

Circuitul trebuie spălat până când evacuarea devine constantă.

Nu este suficient ca apa să curgă fără bule timp de câteva secunde. Într-o buclă lungă, aerul poate fi deplasat în mai multe etape. Este recomandat ca jetul să fie urmărit până când:

  • nu mai apar bule vizibile;
  • nu se mai aud întreruperi;
  • debitul rămâne constant;
  • apa este curată;
  • furtunul nu mai vibrează;
  • circuitul nu mai produce zgomote.

În funcție de lungimea buclei și de cantitatea de aer, procedura poate dura câteva minute.

Ce presiune se folosește la spălare?

Presiunea trebuie controlată și menținută în limitele admise de instalație, distribuitor și sursa de umplere.

Nu există o singură valoare universală pentru toate sistemele. Trebuie respectate:

  • presiunea maximă admisă de țeavă;
  • limitele distribuitorului;
  • indicațiile producătorului;
  • procedura de punere în funcțiune;
  • presiunea de lucru a instalației.

În multe instalații rezidențiale, presiunea la rece este menținută într-o zonă moderată, suficientă pentru umplere și circulație, fără apropierea inutilă de limita supapei de siguranță.

În timpul spălării, manometrul trebuie urmărit permanent. Dacă presiunea crește rapid, poate exista:

  • un robinet închis;
  • un furtun strangulat;
  • o evacuare insuficientă;
  • un circuit blocat;
  • o conexiune realizată greșit.

Robinetele trebuie manevrate lent. Deschiderea bruscă poate produce șocuri hidraulice și poate desprinde furtunurile.

Închiderea circuitului aerisit

După ce circuitul este aerisit, acesta trebuie închis înainte de deschiderea următoarei bucle.

Ordinea recomandată este:

  1. se reduce sau se oprește alimentarea cu apă;
  2. se închide circuitul aerisit;
  3. se deschide circuitul următor;
  4. se reia alimentarea;
  5. se urmărește evacuarea până la eliminarea aerului.

Această ordine împiedică apa să se împartă între două circuite.

Dacă bucla deja aerisită rămâne deschisă, ea poate prelua cea mai mare parte a debitului, mai ales dacă este mai scurtă. Circuitul următor nu va primi suficientă presiune pentru deplasarea dopului de aer.

Repetarea procedurii pentru toate circuitele

Fiecare buclă trebuie spălată individual, chiar dacă unele debitmetre indicau deja circulație.

Un circuit poate conține o cantitate mică de aer fără să fie complet blocat. Această cantitate poate provoca ulterior:

  • oscilația debitului;
  • zgomote;
  • diferențe de temperatură;
  • funcționare instabilă.

Este util să se noteze după fiecare circuit:

CircuitÎncăpereRezultatul spălării
C1LivingAer evacuat, apă curată
C2LivingDebit stabil
C3DormitorAer evacuat după câteva minute
C4BaieFără aer semnificativ

Tabelul poate fi păstrat împreună cu documentația instalației.

Dacă un circuit necesită mult mai mult timp decât celelalte, trebuie verificat dacă:

  • este foarte lung;
  • este strangulat;
  • are un robinet defect;
  • este conectat corect;
  • prezintă o deformare;
  • ventilul de retur se deschide complet.

Ce facem dacă apa nu circulă prin circuit?

Dacă nu apare debit nici în timpul spălării individuale, circuitul nu trebuie considerat automat înfundat.

Trebuie verificate pe rând:

  • robinetul de umplere;
  • robinetul de evacuare;
  • debitmetrul;
  • ventilul de retur;
  • actuatorul;
  • presiunea apei;
  • poziția robineților principali;
  • furtunurile;
  • conexiunea tur-retur.

Unele ventile de retur pot rămâne blocate după o perioadă lungă de nefuncționare. Tija ventilului trebuie verificată fără lovirea sau forțarea componentelor.

Dacă turul primește apă, dar evacuarea rămâne complet uscată, poate exista o închidere mecanică sau o problemă serioasă pe circuit.

Nu este recomandată creșterea excesivă a presiunii pentru „a sparge” dopul. Această intervenție poate deteriora racordurile, distribuitorul sau furtunurile.

Repunerea distribuitorului în funcțiune

După spălarea tuturor circuitelor:

  • se închid robineții de umplere și golire;
  • se demontează furtunurile;
  • se montează capacele de protecție;
  • se deschid robineții principali;
  • se deschid circuitele;
  • se readuce instalația la presiunea normală;
  • se verifică eventualele scurgeri.

Aerisitoarele distribuitorului se lasă în poziția recomandată de producător. La unele modele, capacul trebuie slăbit pentru funcționare automată; la altele, poziția diferă.

După umplere, instalația se lasă câteva minute fără pompa de circulație, astfel încât aerul rămas în distribuitor să se ridice către aerisitoare.

Ulterior, pompa se pornește într-un regim moderat.

Verificarea debitmetrelor după aerisire

După pornirea pompei, fiecare debitmetru trebuie verificat.

Indicatorul ar trebui:

  • să se deplaseze;
  • să rămână relativ stabil;
  • să reacționeze la reglaj;
  • să indice circulația prin circuit.

Dacă o buclă continuă să indice zero, trebuie verificat dacă:

  • actuatorul este deschis;
  • ventilul de retur funcționează;
  • debitmetrul nu este blocat;
  • circuitul a fost spălat corect;
  • pompa asigură presiunea necesară;
  • circuitul nu este excesiv de lung.

Aerisirea trebuie realizată înainte de echilibrarea finală. Reglarea debitmetrelor pe o instalație care conține aer va produce valori instabile și rezultate incorecte.

Stabilizarea presiunii

După procedură, presiunea trebuie urmărită la rece și după încălzirea instalației.

Este normal ca presiunea să se modifice ușor odată cu temperatura. Nu este normal ca aceasta să scadă constant de la o zi la alta.

O scădere repetată poate indica:

  • o pierdere;
  • un vas de expansiune reglat greșit;
  • supapă de siguranță care evacuează;
  • aerisitor care pierde apă;
  • racord neetanș;
  • completare incompletă.

Nu trebuie adăugată apă repetat fără identificarea cauzei. Fiecare completare introduce o nouă cantitate de aer dizolvat și poate favoriza coroziunea.

Cum verificăm dacă aerisirea a fost completă?

O procedură de aerisire încălzire în pardoseală poate fi considerată reușită atunci când:

  • toate circuitele au debit;
  • debitmetrele sunt stabile;
  • nu se aud zgomote;
  • tururile și retururile se încălzesc;
  • pompa funcționează silențios;
  • presiunea rămâne stabilă;
  • pardoseala se încălzește uniform;
  • circuitele pot fi echilibrate.

Rezultatul nu se evaluează imediat după pornire. Șapa are inerție termică, iar încălzirea completă poate dura mai multe ore.

Greșeli întâlnite în timpul procedurii

Cele mai frecvente sunt:

  • neizolarea distribuitorului;
  • spălarea mai multor circuite simultan;
  • confundarea turului cu returul;
  • deschiderea greșită a perechilor;
  • utilizarea unei presiuni excesive;
  • închiderea bruscă a robinetelor;
  • furtun de evacuare nefixat;
  • oprirea spălării imediat ce apare apă;
  • pornirea pompei înainte de umplerea completă;
  • reglarea debitmetrelor înainte de finalizarea aerisirii.

Aceste greșeli pot face ca operațiunea să pară finalizată, deși în bucle a rămas aer.

Din experiența Pro Instal House

În practică, diferența dintre o aerisire superficială și una corectă se observă imediat la debitmetre.

Am întâlnit instalații în care beneficiarul deschisese aerisitoarele automate și lăsase pompa să funcționeze câteva ore. Două dintre circuitele lungi continuau să indice zero.

După izolarea distribuitorului și spălarea individuală, din acele bucle a fost evacuată o cantitate importantă de aer, iar debitul s-a stabilizat.

Am întâlnit și cazuri în care spălarea nu a rezolvat problema. Cauza era un actuator blocat sau un ventil rămas închis. Acesta este motivul pentru care diagnosticul trebuie realizat înainte și după aerisire.

Recomandarea noastră este ca procedura să fie efectuată metodic, fără presiuni excesive și fără forțarea componentelor.

O aerisire încălzire în pardoseală este completă numai atunci când fiecare circuit poate primi un debit stabil, presiunea rămâne constantă și instalația poate fi echilibrată corect.

Aerisire încălzire în pardoseală: ce verifici dacă aerul reapare?

O procedură corectă de aerisire încălzire în pardoseală ar trebui să elimine aerul din toate circuitele și să permită stabilizarea debitelor. Dacă după câteva zile sau săptămâni apar din nou zgomote, debitmetre instabile ori circuite care se încălzesc greu, problema nu mai trebuie tratată doar printr-o nouă aerisire.

Aerul care reapare constant indică, de regulă, o cauză tehnică ce trebuie identificată. Repetarea procedurii fără diagnostic poate ascunde temporar simptomul, dar nu rezolvă problema instalației.

Trebuie verificate:

  • presiunea la rece;
  • variația presiunii la încălzire;
  • vasul de expansiune;
  • aerisitoarele automate;
  • supapa de siguranță;
  • racordurile distribuitorului;
  • pompa de circulație;
  • separatorul de aer;
  • pierderile foarte mici de apă;
  • completările repetate cu apă.

Într-o instalație etanșă și bine reglată, aerul nu ar trebui să se acumuleze permanent în circuite.

De ce scade presiunea instalației?

Scăderea presiunii este una dintre cele mai frecvente cauze pentru care se ajunge la completări repetate cu apă și, implicit, la introducerea unei cantități noi de aer dizolvat.

Presiunea poate scădea din cauza:

  • unui racord neetanș;
  • unei pierderi la distribuitor;
  • unui aerisitor automat care elimină și apă;
  • unei supape de siguranță care evacuează;
  • unui vas de expansiune defect sau reglat greșit;
  • unei intervenții recente;
  • unei pierderi ascunse;
  • eliminării unei cantități mari de aer după prima umplere.

După punerea în funcțiune a unei instalații noi, o mică scădere inițială poate apărea pe măsură ce aerul este eliminat. Presiunea trebuie însă stabilizată ulterior.

Dacă manometrul indică o scădere continuă, completarea frecventă cu apă nu este o soluție. Fiecare completare aduce oxigen și poate favoriza coroziunea componentelor metalice.

Ce rol are vasul de expansiune?

Vasul de expansiune preia creșterea volumului agentului termic atunci când apa se încălzește.

În interior există o membrană care separă apa din instalație de o pernă de aer sau azot. Dacă vasul este dimensionat sau reglat incorect, presiunea poate varia excesiv între starea rece și cea caldă.

Un vas de expansiune cu probleme poate produce următorul comportament:

  • presiunea este normală la rece;
  • presiunea crește mult când instalația se încălzește;
  • supapa de siguranță evacuează apă;
  • după răcire, presiunea scade sub valoarea normală;
  • instalația trebuie completată;
  • aerul reapare în circuite.

În această situație, beneficiarul poate considera că instalația pierde apă prin pardoseală, deși cauza reală este vasul de expansiune.

Verificarea vasului presupune măsurarea presiunii pernei de aer în condiții corecte, de regulă după izolarea și depresurizarea părții de apă. Procedura trebuie făcută de o persoană care cunoaște instalația și valorile stabilite prin proiect.

Nu este recomandată umflarea vasului la o valoare aleasă aproximativ.

Presiunea corectă a instalației

Nu există o singură presiune valabilă pentru toate casele.

Valoarea necesară depinde de:

  • înălțimea statică a instalației;
  • poziția distribuitoarelor;
  • poziția sursei de căldură;
  • presiunea vasului de expansiune;
  • recomandările producătorului;
  • configurația clădirii.

Într-o locuință cu un singur nivel, presiunea necesară poate fi diferită față de o clădire cu distribuitoare amplasate la mai multe etaje.

Presiunea trebuie să fie suficientă pentru a menține instalația plină în punctele cele mai înalte, dar nu trebuie apropiată inutil de limita supapei de siguranță.

Trebuie observate două valori:

  • presiunea instalației la rece;
  • presiunea după atingerea temperaturii normale de funcționare.

O diferență foarte mare poate indica o problemă la vasul de expansiune sau o dimensionare incorectă.

Aerisitorul automat poate crea probleme?

Aerisitorul automat are rolul de a elimina aerul ajuns în partea superioară a distribuitorului sau în alte puncte ale instalației.

Totuși, acesta poate deveni sursa unor probleme dacă:

  • este blocat;
  • capacul este strâns complet;
  • mecanismul este murdar;
  • garnitura nu mai etanșează;
  • elimină apă;
  • este montat într-o poziție nepotrivită.

Un aerisitor care pierde apă poate contribui la scăderea presiunii. După completarea instalației, procesul se repetă și apare impresia că aerul „se formează” permanent.

Aerisitorul trebuie verificat vizual pentru urme de apă, oxidare sau depuneri.

Nu se recomandă lăsarea apei să curgă permanent din aerisitor și nici blocarea lui fără identificarea cauzei.

Rolul separatorului de aer

În instalațiile mai complexe poate fi montat un separator de aer sau un separator combinat de aer și impurități.

Acesta ajută la eliminarea microbulelor transportate de agentul termic și poate reduce acumularea lor în circuite.

Separatorul trebuie montat în poziția și zona recomandate pentru sistemul respectiv. Simplul fapt că există un separator nu garantează eliminarea dopurilor mari de aer din circuitele de pardoseală.

Pentru buclele blocate rămâne necesară spălarea individuală.

Separatorul este util mai ales pentru:

  • aerul dizolvat eliberat la încălzire;
  • microbulele transportate prin instalație;
  • stabilizarea funcționării pe termen lung;
  • protejarea pompei și a schimbătorului de căldură.

Poate pompa să introducă aer în instalație?

O pompă de circulație nu produce aer, dar poate favoriza apariția unor simptome similare dacă funcționează în condiții necorespunzătoare.

Problemele pot apărea atunci când:

  • presiunea la aspirație este prea mică;
  • pompa este montată incorect;
  • instalația nu este complet umplută;
  • rotorul conține aer;
  • turația este excesivă;
  • există o restricție înaintea pompei;
  • filtrul este colmatat.

În astfel de situații pot apărea zgomote, vibrații și debit instabil.

Pompa trebuie aerisită conform construcției sale și trebuie verificată după fiecare golire importantă a instalației.

O pompă zgomotoasă nu trebuie lăsată să funcționeze mult timp fără diagnostic. Funcționarea cu aer poate reduce lubrifierea și răcirea internă a rotorului.

Probleme care pot fi confundate cu aerul

Nu orice circuit rece conține aer.

Înainte de repetarea procedurii de aerisire încălzire în pardoseală, trebuie excluse și alte cauze.

Actuator închis sau defect

Termostatul poate să nu solicite căldură, actuatorul poate să nu primească tensiune sau mecanismul electrotermic poate fi blocat.

Debitmetrul va indica zero chiar dacă bucla este complet aerisită.

Ventil de retur blocat

Tija ventilului aflat sub actuator se poate bloca după o perioadă lungă de nefuncționare. În acest caz, circuitul rămâne închis mecanic.

Debitmetru blocat

Indicatorul poate rămâne la zero din cauza impurităților, deși prin circuit există un debit redus.

Temperaturile turului și returului trebuie comparate înainte de concluzie.

Filtru colmatat

Dacă toate circuitele au debite mici, cauza poate fi un filtru murdar sau o restricție pe alimentarea distribuitorului.

Pompă setată prea jos

Circuitele scurte pot funcționa, iar cele lungi pot rămâne fără debit suficient. Simptomul poate fi confundat cu un dop de aer.

Circuit prea lung

O buclă cu pierdere de presiune mare poate primi un debit foarte redus chiar dacă nu conține aer.

Distribuitor dezechilibrat

Circuitele scurte și complet deschise pot prelua cea mai mare parte din debit, lăsând insuficientă presiune pentru cele lungi.

Tur și retur conectate greșit

Unele debitmetre nu funcționează corect dacă direcția de circulație este inversată.

Ce faci dacă numai un circuit rămâne rece?

Când doar un circuit nu funcționează, verificarea trebuie concentrată pe bucla respectivă.

Ordinea logică este:

  1. verificarea termostatului;
  2. verificarea actuatorului;
  3. verificarea ventilului de retur;
  4. verificarea poziției debitmetrului;
  5. compararea temperaturii tur-retur;
  6. aerisirea și spălarea individuală;
  7. verificarea lungimii circuitului;
  8. verificarea debitului disponibil;
  9. inspectarea eventualelor strangulări sau deteriorări.

Dacă circuitul nu permite trecerea apei nici în timpul spălării individuale, poate exista un blocaj mecanic.

Nu se recomandă introducerea unei presiuni foarte mari fără cunoașterea limitelor țevii și distribuitorului.

Ce faci dacă toate circuitele au debit redus?

Când toate debitmetrele indică valori mici, este puțin probabil ca toate buclele să aibă simultan dopuri de aer.

Trebuie verificate:

  • pompa de circulație;
  • robineții principali;
  • filtrul;
  • vana de amestec;
  • temperatura agentului termic;
  • alimentarea distribuitorului;
  • diametrul coloanelor;
  • presiunea instalației;
  • separatorul hidraulic;
  • setările automatizării.

O restricție comună înaintea distribuitorului afectează toate circuitele.

În această situație, aerisirea repetată a fiecărei bucle poate consuma timp fără să rezolve cauza.

Când este necesară intervenția unui instalator?

Aerisirea simplă poate fi realizată de un beneficiar atent dacă distribuitorul este accesibil, configurația este clară și nu există probleme de presiune.

Intervenția unui specialist este recomandată atunci când:

  • presiunea scade repetat;
  • aerul reapare frecvent;
  • supapa de siguranță evacuează;
  • vasul de expansiune necesită verificare;
  • un circuit nu permite deloc circulația;
  • pompa produce zgomote puternice;
  • există mai multe distribuitoare;
  • instalația include grup de amestec;
  • sistemul are separator hidraulic sau vas tampon;
  • turul și returul nu pot fi identificate;
  • apar scurgeri;
  • debitmetrele sunt deteriorate;
  • sursa de căldură intră în avarie.

O intervenție necontrolată poate modifica presiunea, reglajele și echilibrarea întregii instalații.

Recomandarea Pro Instal House

Pentru o aerisire corectă, recomandăm ca fiecare circuit să fie spălat separat înainte de reglarea debitmetrelor.

Procedura trebuie urmată în această ordine:

  • oprirea sursei și a pompei;
  • răcirea agentului termic;
  • izolarea distribuitorului;
  • conectarea furtunurilor;
  • închiderea tuturor circuitelor;
  • spălarea fiecărei bucle separat;
  • urmărirea presiunii;
  • deschiderea instalației;
  • verificarea debitmetrelor;
  • echilibrarea finală.

Dacă aerul reapare, nu recomandăm completarea repetată cu apă și reluarea procedurii fără diagnostic.

Trebuie verificată cauza, în special presiunea, vasul de expansiune, aerisitoarele și eventualele pierderi.

Concluzie

O procedură de aerisire încălzire în pardoseală nu înseamnă doar deschiderea aerisitorului de pe distribuitor. Pentru eliminarea completă a aerului, fiecare circuit trebuie spălat individual, cu celelalte bucle închise și cu presiunea monitorizată.

Instalația este aerisită corect atunci când:

  • toate circuitele primesc debit;
  • debitmetrele rămân stabile;
  • tururile și retururile se încălzesc;
  • nu se aud zgomote;
  • pompa funcționează silențios;
  • presiunea rămâne constantă;
  • pardoseala se încălzește uniform;
  • distribuitorul poate fi echilibrat.

Dacă aerul revine, trebuie identificată cauza și nu doar repetată aerisirea.

Un sistem bine executat, etanș și reglat corect nu ar trebui să necesite intervenții frecvente. Aerisirea este esențială la punerea în funcțiune și după reparații, dar apariția repetată a aerului indică o problemă care trebuie investigată.

Din experiența Pro Instal House, cele mai multe probleme sunt rezolvate printr-o combinație de spălare individuală, verificarea presiunii, controlul vasului de expansiune și echilibrarea corectă a circuitelor.

O instalație aerisită și echilibrată oferă debite stabile, funcționare silențioasă, consum controlat și o distribuție uniformă a căldurii în întreaga locuință.

Întrebări frecvente despre aerisirea încălzirii în pardoseală

O procedură corectă de aerisire încălzire în pardoseală presupune eliminarea aerului din fiecare circuit separat, verificarea presiunii și controlul debitului prin distribuitor. Mai jos găsești răspunsuri la cele mai frecvente întrebări despre aerisirea, spălarea și repunerea în funcțiune a instalației.

Aerisirea corectă se face prin spălarea individuală a fiecărui circuit. Se opresc sursa de căldură și pompa, se izolează distribuitorul, se închid toate buclele și se deschide numai circuitul care urmează să fie aerisit. Apa este introdusă controlat și evacuată până când curge constant, fără bule și fără întreruperi.

Nu întotdeauna. Aerisitorul automat elimină aerul care ajunge în partea superioară a distribuitorului, dar nu poate scoate eficient un dop de aer blocat într-un circuit lung. Pentru o aerisire completă, fiecare buclă trebuie spălată separat, astfel încât apa să împingă aerul până la robinetul de evacuare.

Semnele frecvente sunt debitmetre care indică zero sau oscilează, zgomote de bolboroseală, retur rece, pardoseală încălzită neuniform și camere care ajung greu la temperatura dorită. Aceste simptome pot avea și alte cauze, precum un actuator închis, un filtru colmatat sau o pompă setată necorespunzător.

Dacă toate circuitele sunt deschise simultan, apa va circula mai ușor prin buclele scurte și cu rezistență redusă. Circuitele lungi sau blocate de aer pot rămâne fără debit suficient. Prin deschiderea unei singure bucle, întreaga presiune disponibilă este folosită pentru eliminarea aerului din circuitul respectiv.

Presiunea trebuie menținută în limitele prevăzute de proiect și de producătorul instalației. Nu există o valoare universală pentru toate sistemele. Manometrul trebuie urmărit permanent, iar robineții trebuie deschiși lent pentru a evita creșterile bruște de presiune și șocurile hidraulice.

Circuitul se spală până când apa evacuată curge constant, fără bule vizibile, spumă sau întreruperi. Într-o buclă lungă, eliminarea aerului poate dura câteva minute. Procedura nu trebuie oprită imediat după apariția primului jet continuu, deoarece în conductă pot rămâne pungi de aer.

Cauza poate fi un actuator închis, un ventil de retur blocat, un debitmetru gripat, o pompă oprită, un filtru murdar sau un circuit excesiv de lung. Trebuie verificate și poziția robinetelor, direcția tur-retur și presiunea disponibilă. Debitmetrul nu trebuie lovit sau forțat cu un clește.

O instalație etanșă, umplută și pusă în funcțiune corect nu ar trebui să necesite o aerisire completă anuală. Dacă aerul reapare frecvent, trebuie verificate presiunea, vasul de expansiune, aerisitoarele automate, supapa de siguranță și eventualele pierderi de apă.

Apariția repetată a aerului poate fi provocată de scăderea presiunii, completări frecvente cu apă, un vas de expansiune reglat greșit, un aerisitor care pierde sau un racord neetanș. Repetarea procedurii de aerisire încălzire în pardoseală fără identificarea cauzei oferă doar o rezolvare temporară.

Intervenția unui specialist este recomandată dacă presiunea scade constant, supapa de siguranță evacuează apă, aerul reapare, pompa produce zgomote, un circuit nu permite deloc circulația sau distribuitorul include un grup de amestec complex. Pro Instal House verifică aerisirea, presiunea, vasul de expansiune, pompa, filtrele și echilibrarea circuitelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *