Pompa de circulație pentru încălzirea în pardoseală: rol, alegere și principii de funcționare

O pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală are rolul de a asigura debitul necesar prin conductele de alimentare, distribuitor și circuitele montate în șapă. Pompa nu „împinge căldura” și nu ridică singură temperatura pardoselii. Ea creează diferența de presiune necesară pentru ca agentul termic să circule printr-o instalație care opune rezistență hidraulică.

De aici pornește una dintre cele mai frecvente greșeli întâlnite în practică: alegerea pompei după suprafața casei, după numărul de circuite sau după ideea că un model mai puternic va încălzi mai bine. O pompă se selectează după două valori provenite din proiect:

• debitul total necesar instalației;
• înălțimea de pompare necesară traseului hidraulic cel mai defavorizat.

Documentațiile REHAU și Uponor tratează separat debitul fiecărui circuit, pierderea de presiune a buclei, pierderea prin ventilul distribuitorului și pierderea totală. Aceste date sunt utilizate ulterior pentru stabilirea punctului de funcționare al pompei.

O instalație bine dimensionată nu are nevoie de presiune excesivă. Are nevoie de debitul corect, distribuit prin buclele potrivite, la diferența de temperatură stabilită prin proiect. Dacă pompa este prea mică, anumite circuite nu primesc suficient agent termic. Dacă este prea mare sau rămâne inutil pe treapta maximă, poate produce zgomot, debite instabile, consum electric suplimentar și funcționarea dificilă a vanelor și actuatoarelor.

Observația Pro Instal House: Pompa corectă nu este cea care afișează cea mai mare putere, ci aceea care atinge punctul de funcționare calculat fără să forțeze instalația și fără să consume inutil.

Ce face efectiv pompa de circulație

Într-un circuit termic închis, pompa nu ridică apa de la parter la etaj ca o pompă de alimentare dintr-un puț. Coloanele de tur și retur se echilibrează static. Circulatorul trebuie să învingă pierderile de presiune produse de frecarea fluidului în conducte și de trecerea prin:

• fitinguri;
• distribuitor;
• debitmetre;
• ventile;
• robineți;
• filtre;
• vane de amestec;
• schimbătoare de căldură;
• celelalte componente ale circuitului.

Debitul care apare efectiv într-o instalație este determinat de intersecția dintre curba pompei și curba de rezistență a sistemului. Cu alte cuvinte, pompa adaugă energie fluidului, iar instalația consumă această energie prin pierderile de presiune. Punctul în care cele două curbe se intersectează reprezintă punctul real de funcționare.

Cu cât debitul crește, cu atât pierderea de presiune crește. Din acest motiv, nu putem dubla debitul fără consecințe și nu putem presupune că o pompă setată mai sus rezolvă orice problemă. Conductele lungi, diametrele mici, vanele restrictive și filtrele încărcate modifică rezistența hidraulică.

Pentru o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală, punctul real de funcționare se schimbă atunci când:

• modificăm treapta sau presiunea setată;
• reglăm debitmetrele;
• închidem circuite;
• actuatoarele opresc anumite zone;
• filtrul se încarcă;
• introducem antigel;
• schimbăm o vană sau altă componentă.

Citirea puterii electrice în wați nu este suficientă pentru alegerea pompei. Două circulatoare cu un consum apropiat pot avea curbe hidraulice și moduri de control diferite, deci pot produce rezultate diferite în aceeași instalație.

Este obligatorie o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală separată?

Nu. Faptul că o locuință are pardoseală încălzită nu înseamnă automat că trebuie montată încă o pompă lângă fiecare distribuitor.

Într-o instalație simplă, cu o centrală în condensare sau o pompă de căldură care alimentează direct un sistem integral de temperatură joasă, circulatorul integrat în sursă poate fi suficient. Pentru confirmare trebuie verificate:

• curba pompei integrate;
• pierderile interne ale generatorului;
• debitul minim și debitul nominal cerute de sursă;
• lungimea conductelor până la distribuitor;
• pierderile din armături și filtre;
• debitul total al circuitelor;
• pierderea de presiune a traseului defavorizat.

Nu putem decide doar după faptul că centrala are „o pompă de 6 metri”. Valoarea maximă înscrisă pe pompă nu arată ce debit poate asigura la pierderea de presiune reală a instalației. Curba completă a circulatorului trebuie comparată cu punctul cerut de sistem.

O pompă separată devine justificată atunci când schema hidraulică o cere, de exemplu:

• există un grup de amestec pentru pardoseală;
• instalația are puffer sau separator hidraulic;
• aceeași sursă alimentează radiatoare și încălzire în pardoseală;
• există mai multe circuite secundare independente;
• distribuitoarele sunt amplasate la distanță mare;
• pompa integrată nu acoperă punctul de funcționare;
• producătorul sursei cere o anumită schemă de pompare.

În aceste situații, pompa secundară nu se montează fiindcă „așa se face la pardoseală”, ci deoarece circuitul trebuie să funcționeze independent sau pentru că este separat hidraulic de circuitul sursei.

Într-un grup de amestec, pompa recirculă agentul termic prin distribuitor și bucle, iar vana introduce controlat apa mai caldă provenită de la sursă. Într-o instalație cu puffer folosit pentru separare, pompa pardoselii preia energia din rezervor în funcție de cererea zonelor, fără să depindă direct de debitul pompei centralei.

De ce pompele nu se montează în serie fără analiză

Două pompe aflate pe același traseu hidraulic se pot influența. În funcție de poziție, curbele de funcționare și starea vanelor, ele pot lucra împreună sau una împotriva celeilalte.

Lipsa separării hidraulice poate produce interacțiuni între circulatoare, schimbând debitele și transportul de energie în circuite. Caleffi arată că pompele unor circuite diferite ar trebui, în mod ideal, să își stabilească debitul fără să fie afectate semnificativ de funcționarea celorlalte pompe; separatorul hidraulic sau conductele comune cu pierdere foarte mică sunt metode utilizate pentru obținerea acestei independențe.

Dacă o centrală are pompă integrată, iar lângă distribuitor se montează încă una fără puffer, separator sau o schemă clară, instalația nu devine automat mai performantă. Trebuie analizate:

• traseul comun;
• poziția pompelor;
• sensurile de circulație;
• poziția vanei de amestec;
• existența unei derivații;
• presiunile create de fiecare circulator.

În activitatea Pro Instal House întâlnim instalații în care pompa centralei funcționează la turație mare, pompa grupului este lăsată tot la maximum, iar debitmetrele sunt strangulate pentru reducerea debitului. Sistemul consumă inutil și devine zgomotos, deși problema putea fi rezolvată printr-o schemă și un reglaj corecte.

Cum se dimensionează o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală

Dimensionarea începe cu debitul total. Fiecare cameră are un necesar termic, iar fiecare circuit trebuie să transporte o anumită cantitate de energie.

Debitul cerut de o buclă depinde de:

• puterea termică pe care trebuie să o livreze;
• diferența de temperatură aleasă între tur și retur;
• proprietățile agentului termic.

Debitele tuturor circuitelor care pot funcționa simultan se adună. Rezultatul reprezintă debitul total pe care pompa trebuie să îl asigure distribuitorului sau grupului de distribuitoare.

Înălțimea de pompare se stabilește diferit. Nu adunăm pierderile de presiune ale tuturor buclelor, deoarece circuitele sunt conectate în paralel.

Pompa trebuie să acopere traseul cu cea mai mare pierdere de presiune, format din:

1. conducta comună de tur;
2. armăturile și filtrele de pe tur;
3. vana sau grupul de amestec;
4. distribuitorul;
5. circuitul cel mai defavorizat;
6. ventilul și bara de retur;
7. conducta comună de retur până la pompă.

Uponor definește în calculul hidraulic lungimea totală a buclei, debitul, viteza fluidului, pierderea de presiune în conductă, pierderea prin ventil și pierderea totală. REHAU cere determinarea debitului fiecărui circuit din necesarul termic și reglarea acestuia la valoarea rezultată din proiect.

Aceste principii explică de ce numărul de circuite, luat singur, nu este suficient.

Un distribuitor cu 12 circuite scurte poate necesita un debit total ridicat, dar o înălțime de pompare moderată. Un distribuitor cu opt circuite lungi poate avea un debit total mai mic, însă poate cere o presiune diferențială mai mare pentru bucla defavorizată.

Pompa trebuie să acopere combinația dintre cele două valori: debitul total și înălțimea de pompare.

Circuitul defavorizat nu este întotdeauna cel mai lung

Lungimea țevii influențează pierderea de presiune, dar nu este singurul criteriu. Circuitul defavorizat poate fi cel care are:

• lungimea totală cea mai mare;
• debitul de proiect cel mai ridicat;
• traseul de alimentare cel mai lung;
• un ventil reglat mai restrictiv;
• mai multe armături pe traseul comun;
• un diametru interior mai mic;
• un fluid mai vâscos, precum amestecul cu glicol.

Nu alegem automat pompa după circuitul de 100 m și nu considerăm că toate circuitele de aceeași lungime au aceeași pierdere de presiune. Debitul influențează direct rezistența hidraulică, iar două bucle egale ca lungime pot avea debite și pierderi diferite.

Într-o instalație cu două distribuitoare alimentate de aceeași pompă, traseul defavorizat poate include:

• coloana până la distribuitorul mai îndepărtat;
• robineții de sectorizare;
• fitingurile;
• distribuitorul;
• bucla critică de la acel nivel.

Greșeală frecventă: Se adună lungimile tuturor buclelor și se caută o pompă „pentru 1.000 m de țeavă”. Pompa nu vede circuitele ca pe o singură conductă de 1.000 m, deoarece acestea funcționează în paralel. Se adună debitele, nu pierderile de presiune ale buclelor.

Ce mod de control alegem pentru o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală

Circulatoarele electronice moderne oferă, de regulă, mai multe moduri de control:

• presiune diferențială constantă;
• presiune proporțională;
• turație sau curbă constantă;
• mod automat adaptat aplicației;
• în unele cazuri, debit constant.

Grundfos indică pentru modul dedicat încălzirii în pardoseală funcționarea la presiune constantă. Wilo recomandă, de asemenea, modul Δp-c, adică presiune diferențială constantă, pentru această aplicație.

Presiune diferențială constantă

În acest mod, pompa își adaptează turația pentru a menține aproximativ aceeași diferență de presiune.

Când actuatoarele închid câteva circuite și debitul total scade, pompa reduce turația. Când zonele se deschid din nou, turația crește pentru a susține debitul cerut.

Acest comportament este potrivit pentru numeroase instalații de încălzire în pardoseală, deoarece buclele sunt conectate în paralel și pot fi deschise sau închise de actuatoare.

Presiune proporțională

Presiunea proporțională este utilizată frecvent în instalații cu radiatoare și vane termostatice, mai ales când conductele de distribuție au pierderi semnificative. Pe măsură ce debitul scade, pompa reduce și presiunea diferențială urmărită.

Grundfos face această diferențiere între modul de radiatoare, bazat în mod uzual pe presiune proporțională, și modul de încălzire în pardoseală, bazat pe presiune constantă.

Curbă sau turație constantă

Pompa lucrează după o curbă fixă, fără să mențină automat o anumită presiune diferențială. Acest mod poate fi justificat în anumite scheme care cer debit relativ constant sau sunt controlate extern.

Totuși, într-o instalație zonată, în care actuatoarele se închid și se deschid, o treaptă fixă ridicată poate produce variații mari ale presiunii.

Recomandarea de presiune constantă este un punct de plecare, nu o regulă care înlocuiește proiectarea. În instalațiile cu cerințe speciale, control extern, separator hidraulic sau debit minim obligatoriu prin sursă, se respectă schema și manualul echipamentelor.

Ce se întâmplă când actuatoarele închid circuitele

Automatizarea pe zone modifică permanent debitul total. Dimineața pot fi deschise toate camerele, iar după atingerea temperaturilor să rămână active numai două sau trei bucle.

Dacă pompa funcționează la turație fixă ridicată, închiderea circuitelor reduce traseele disponibile. Presiunea diferențială poate crește prin buclele rămase deschise, iar ventilele pot produce zgomot.

Grundfos recomandă controlul la presiune constantă pentru instalațiile de pardoseală cu actuatoare. Pompa își adaptează turația pentru menținerea presiunii setate pe măsură ce zonele se deschid sau se închid.

Automatizarea trebuie să poată opri pompa atunci când nu mai există cerere. Nu este eficient ca circulatorul să funcționeze permanent împotriva actuatoarelor închise. Centrul de comandă, releul pompei și sursa de căldură trebuie coordonate astfel încât sistemul să pornească și să se oprească logic.

Dacă generatorul cere un debit minim prin schimbător, închiderea tuturor circuitelor trebuie rezolvată prin schema hidraulică. În funcție de sursă, aceasta poate include:

• puffer;
• separator hidraulic;
• circuit primar-secundar;
• bypass controlat;
• altă configurație aprobată de producător.

Nu recomandăm să fie lăsat arbitrar un circuit de baie permanent deschis doar pentru a masca o incompatibilitate între automatizare și sursa de căldură.

Cum recunoaștem o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală subdimensionată

O pompă prea mică sau reglată prea jos poate produce:

• debit insuficient prin circuitele lungi;
• debitmetre care nu ating valorile calculate;
• diferență mare între tur și retur;
• încălzire lentă și neuniformă;
• camere îndepărtate care rămân reci;
• funcționare continuă fără atingerea confortului;
• alarme de debit la anumite pompe de căldură.

Aceste simptome nu confirmă singure că pompa este subdimensionată. Un filtru încărcat, aerul din circuite, o vană parțial închisă, un grup de amestec reglat greșit sau o instalație neechilibrată pot produce aceleași efecte.

Diagnosticul trebuie să înceapă cu verificarea:

1. presiunii instalației;
2. aerisirii;
3. filtrelor;
4. robineților de izolare;
5. vanei de amestec;
6. temperaturii de tur;
7. poziției actuatoarelor;
8. reglajelor debitmetrelor.

Abia după aceste verificări comparăm punctul cerut de instalație cu curba pompei.

Cum recunoaștem o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală supradimensionată

O pompă prea mare nu încălzește automat casa mai repede. Poate produce:

• zgomot în distribuitor și ventile;
• debite greu de stabilizat;
• debitmetre care urcă excesiv;
• consum electric inutil;
• viteze ridicate prin conducte și armături;
• închiderea dificilă a ventilelor;
• diferență foarte mică între tur și retur;
• interacțiuni nefavorabile cu pompa sursei.

Într-o instalație dezechilibrată, pompa mare favorizează circuitele cu rezistență mică. Buclele scurte primesc debit excesiv, în timp ce circuitele lungi pot rămâne sub debitul necesar.

Soluția nu este creșterea continuă a turației, ci:

• echilibrarea distribuitorului;
• verificarea circuitului defavorizat;
• curățarea filtrelor;
• eliminarea aerului;
• selectarea unui reglaj corespunzător.

Circulatoarele electronice pot reduce consumul atunci când funcționează într-un mod de control potrivit, dar nici cea mai inteligentă pompă nu poate corecta o schemă hidraulică greșită.

Exemplu practic: zece circuite și pompa lăsată la maximum

Considerăm o locuință cu zece circuite, actuatoare pe toate zonele și o pompă montată în grupul de amestec.

La punerea în funcțiune, instalatorul lasă pompa pe treapta maximă, iar debitmetrele sunt închise până la valorile aproximative dorite.

Când toate camerele cer căldură, instalația pare să funcționeze. După ce opt actuatoare se închid, două circuite rămân deschise, iar pompa continuă să lucreze la aceeași turație.

Pot apărea:

• zgomote în ventile;
• variații ale debitului;
• presiune diferențială inutil de mare;
• consum electric rămas la un nivel ridicat.

Soluția corectă este verificarea debitelor proiectate, echilibrarea circuitelor și alegerea modului de presiune constantă la o valoare care acoperă traseul defavorizat.

Reglajul trebuie testat în cel puțin două situații:

• cu toate zonele deschise;
• cu numai una sau două zone active.

Acest exemplu arată de ce o pompă de circulație pentru încălzire în pardoseală nu se reglează doar în momentul primei porniri, când toate actuatoarele sunt deschise.

Ce trebuie cunoscut înainte de cumpărarea pompei

Înainte de alegerea unei pompe de circulație pentru încălzirea în pardoseală, avem nevoie de:

• puterea termică totală a zonelor alimentate;
• debitul fiecărui circuit;
• debitul total simultan;
• pierderea de presiune a buclei defavorizate;
• pierderile din coloane;
• pierderile din vana sau grupul de amestec;
• pierderile din filtre și armături;
• tipul agentului termic;
• modul de control al actuatoarelor;
• curba pompei integrate în sursă;
• schema cu sau fără separare hidraulică;
• cerința de debit minim a generatorului.

Fără aceste informații, alegerea după eticheta 25/6 sau după afirmația comercială „merge până la 200 m²” este numai o aproximație.

Două case cu aceeași suprafață pot avea:

• alt număr de circuite;
• alte lungimi;
• alt necesar termic;
• altă diferență tur–retur;
• conducte de alimentare diferite;
• una sau mai multe zone;
• alt tip de sursă;
• altă schemă hidraulică.

Recomandarea Pro Instal House

Pentru noi, alegerea unei pompe de circulație pentru încălzirea în pardoseală începe pe plan, nu în magazin. Calculăm debitele, identificăm traseul defavorizat și verificăm dacă pompa sursei poate susține întreaga instalație.

Nu montăm automat o pompă suplimentară și nu alegem cel mai mare model disponibil. Verificăm:

• punctul de funcționare;
• curba pompei;
• modul de control;
• interacțiunea cu actuatoarele;
• comportamentul cu toate zonele deschise;
• comportamentul când majoritatea zonelor sunt închise.

Concluzia este că o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală trebuie aleasă după debit și pierdere de presiune, nu după suprafața casei sau lungimea totală a țevilor. Pentru sistemele zonate, presiunea constantă este recomandarea uzuală a producătorilor de circulatoare, însă valoarea setată trebuie să rezulte din necesarul real al instalației.

Cum calculăm debitul și înălțimea de pompare

Alegerea unei pompe de circulație pentru încălzirea în pardoseală devine clară numai după stabilirea punctului de funcționare. Acest punct este format din două valori care trebuie analizate împreună: debitul total pe care pompa trebuie să îl transporte și înălțimea de pompare necesară pentru traseul hidraulic cel mai defavorizat.

Dacă știm doar debitul, nu putem selecta pompa. Dacă știm doar valoarea maximă de șase sau opt metri înscrisă în denumirea ei, tot nu putem selecta pompa. Circulatorul trebuie să poată furniza debitul calculat exact la presiunea diferențială cerută de instalație. Punctul real se verifică pe curba producătorului, nu după o descriere comercială de tipul „potrivită pentru 200 m²”.

Documentațiile REHAU și Uponor pornesc de la necesarul termic al fiecărei zone, determină debitul fiecărui circuit și însumează pierderea de presiune din buclă cu pierderea prin ventilul distribuitorului. Uponor definește pierderea totală a unui circuit drept suma dintre pierderea buclei și cea a ventilului, iar debitul volumic rezultat este valoarea care se reglează la debitmetru.

Observația Pro Instal House: Când lipsește calculul, se cumpără de obicei o pompă mai mare „ca să fie”. Ulterior, debitmetrele sunt strangulate, pompa rămâne pe treapta maximă, iar instalația consumă și face zgomot fără să încălzească mai uniform.

Primul calcul: debitul total necesar

Debitul transportă energia termică de la sursă către pardoseală. Pentru apă, relația practică folosită în instalațiile termice este:

Debit [m³/h] = Putere [kW] ÷ (1,163 × ΔT [K])

În această relație, ΔT este diferența de temperatură proiectată dintre tur și retur. Pentru o instalație cu necesar de 7 kW și o diferență tur–retur de 5 K, debitul total este:

7 ÷ (1,163 × 5) = aproximativ 1,20 m³/h

Aceeași valoare înseamnă aproximativ 20 l/min. Dacă puterea este împărțită în zece circuite cu sarcini apropiate, media ar fi de aproximativ 2 l/min pe circuit. În proiectul real, debitele nu se împart egal: fiecare buclă primește valoarea corespunzătoare necesarului zonei pe care o deservește. REHAU precizează că debitul fiecărui circuit este determinat de pierderea de căldură a suprafeței încălzite și trebuie reglat individual, nu uniform pentru toate buclele.

Dacă alegem un ΔT mai mic, debitul necesar crește. Pentru aceeași putere de 7 kW:

Diferență tur–retur	Debit total aproximativ
3 K	2,01 m³/h
5 K	1,20 m³/h
7 K	0,86 m³/h

Tabelul arată de ce nu putem dimensiona o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală numai după puterea casei. Proiectantul trebuie să stabilească și diferența de temperatură la care va funcționa instalația. Debitul influențează pierderile de presiune, reglajul distribuitorului, diametrul coloanelor și punctul pompei.

Într-o instalație cu două distribuitoare alimentate simultan, debitele lor se adună. Dacă parterul necesită 0,75 m³/h și etajul 0,55 m³/h, pompa comună trebuie verificată la cel puțin 1,30 m³/h, plus marja justificată prin metoda de calcul și caracteristicile controlului. Nu se adaugă însă lungimile tuturor circuitelor ca și cum ar forma o singură conductă.

Cum calculăm debitul fiecărui circuit

Debitul unei bucle se poate calcula din puterea pe care trebuie să o transporte. Dacă un circuit deservește o zonă cu necesar de 650 W, la un ΔT de 5 K:

0,65 ÷ (1,163 × 5) = 0,112 m³/h

Aceasta înseamnă aproximativ 1,87 l/min. Debitmetrul circuitului va fi reglat în jurul valorii rezultate, după ce instalația este aerisită și pompa este setată în punctul corespunzător.

Un alt circuit poate deservi o baie cu necesar mai mare raportat la suprafață și poate cere 2,2 l/min, în timp ce o buclă dintr-un dormitor bine izolat poate avea nevoie de 1,2 l/min. Reglarea tuturor la 2 l/min doar pentru că au lungimi asemănătoare nu reprezintă echilibrare hidraulică.

În proiectare, debitul este corelat și cu viteza fluidului și cu pierderea de presiune din conductă. Instrumentele Uponor afișează pentru fiecare circuit debitul masic, debitul volumic, viteza, pierderea în buclă, pierderea în ventil și setarea necesară a distribuitorului.

Al doilea calcul: înălțimea de pompare

Înălțimea de pompare exprimă presiunea diferențială pe care circulatorul trebuie să o creeze pentru a învinge rezistența traseului. Într-un sistem închis, ea nu se calculează din diferența de nivel dintre centrală și distribuitor. Pompa învinge pierderile prin frecare și prin componentele instalației. Wilo descrie circulatoarele ca pompe concepute să depășească pierderile prin frecare ale circuitului în care sunt montate.

Pentru circuitul cel mai defavorizat adunăm pierderile elementelor aflate în serie:

• conducta comună de tur;
• robineții, filtrul și armăturile;
• vana sau grupul de amestec;
• bara de tur a distribuitorului;
• debitmetrul ori ventilul de reglaj;
• bucla critică;
• ventilul de retur;
• bara de retur;
• conducta comună până la pompă.

Să presupunem că rezultă:

Element al traseului critic	Pierdere de presiune
Conducte comune tur și retur	8 kPa
Filtru și robineți	4 kPa
Vană de amestec	6 kPa
Distribuitor și ventile	5 kPa
Circuitul defavorizat	17 kPa
Total	40 kPa

Pentru apă, 40 kPa corespund aproximativ unei înălțimi de pompare de 4,1 m. Pompa trebuie verificată la punctul de aproximativ 1,20 m³/h și 4,1 m, nu separat la 1,20 m³/h și nici la „maximum 6 m”.

Acesta este motivul pentru care o pompă declarată de 4 m poate fi insuficientă: valoarea de 4 m este, de regulă, înălțimea maximă în apropierea debitului zero. La debitul de proiect, curba disponibilă este mai jos. O pompă de 6 m poate acoperi punctul, dar numai dacă modelul și setarea aleasă furnizează cei 4,1 m la 1,20 m³/h. Curbele oficiale Grundfos arată cum punctul de funcționare se deplasează pe curba de presiune constantă în funcție de cererea de debit.

Cum citim marcajele 25/4, 25/6 sau 25/8

Marcajele diferă ușor între producători, însă principiul este asemănător. Într-o denumire Grundfos de tip 25-60 180, documentația producătorului explică:

• 25 indică diametrul nominal al racordurilor;
• 60 indică înălțimea maximă exprimată în decimetri, adică aproximativ 6 m;
• 180 reprezintă lungimea de montaj în milimetri.

La Wilo poate apărea o denumire precum 25/1-6-130, care indică familia de racordare, domeniul de înălțime și lungimea constructivă a variantei. Convenția exactă se verifică în fișa modelului; nu presupunem că toate mărcile codifică identic fiecare caracter.

Pentru o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală, aceste marcaje nu sunt suficiente pentru selecție:

• 25 nu spune ce debit va furniza;
• 6 nu înseamnă că pompa menține 6 m la orice debit;
• 180 nu are legătură cu performanța hidraulică;
• două pompe 25/6 pot avea curbe, moduri de control și eficiențe diferite.

Mai trebuie verificată lungimea de montaj existentă, tipul racordurilor, temperatura și fluidul permis, presiunea maximă a sistemului, poziția de montaj și accesul pentru service.

Cum citim curba pompei

Pe graficul pompei, axa orizontală reprezintă debitul, iar axa verticală înălțimea de pompare sau presiunea diferențială. Introducem debitul calculat pe axa orizontală și urcăm până la valoarea necesară pe axa verticală. Punctul trebuie să se afle în domeniul de funcționare al pompei și pe o setare pe care circulatorul o poate menține.

Dacă punctul se află deasupra tuturor curbelor, pompa este insuficientă. Dacă se află mult sub curba minimă, pompa poate fi prea mare pentru aplicație sau schema trebuie verificată. Alegerea corectă urmărește un domeniu în care pompa poate regla stabil, fără să lucreze permanent la limită și fără să impună o presiune inutilă.

Grundfos descrie curba pompei ca relația dintre debit și înălțime, iar Wilo recomandă pentru pardoseală selectarea modului Δp-c și setarea înălțimii constante necesare aplicației.

Important: O pompă 25/6 nu este automat alegerea „sigură” în locul uneia 25/4. Dacă instalația cere doar 1,8 m, modelul mai mare poate funcționa, dar trebuie să poată coborî și regla stabil. Dacă instalația cere 4,5 m la debitul calculat, denumirea 25/6 nu garantează singură că punctul este acoperit.

Exemplu complet pentru o casă cu un distribuitor

Considerăm o casă cu zece circuite și un necesar termic al zonelor alimentate de 7 kW. Proiectul folosește un ΔT de 5 K.

Debitul total este aproximativ 1,20 m³/h. După calculul hidraulic, circuitul defavorizat, împreună cu distribuitorul, vana de amestec, filtrul și conductele comune, are o pierdere totală de 32 kPa, adică aproximativ 3,3 m coloană de apă.

Punctul de selecție este:

Q = 1,20 m³/h
H = aproximativ 3,3 m

Pe curba unei pompe 25/4, punctul poate fi foarte aproape de limita superioară sau în afara curbei, în funcție de model. O pompă 25/6 poate oferi rezerva necesară, dar se setează pe presiune constantă la valoarea care permite atingerea debitelor proiectate, nu automat la 6 m.

Punerea în funcțiune se face astfel:

1. instalația este spălată și aerisită;
2. toate circuitele care trebuie să funcționeze simultan sunt deschise;
3. pompa este setată inițial în modul recomandat pentru pardoseală;
4. înălțimea se ajustează până când circuitul critic atinge debitul proiectat;
5. celelalte circuite sunt echilibrate la debitmetre;
6. se verifică funcționarea când actuatoarele închid majoritatea zonelor;
7. se urmăresc zgomotul, consumul și stabilitatea debitelor.

Grundfos și Wilo recomandă în mod uzual presiunea constantă pentru încălzirea în pardoseală, deoarece circulatorul își adaptează turația la modificarea debitului, menținând presiunea setată.

Exemplu cu două distribuitoare pe aceeași pompă

La parter avem un debit calculat de 0,80 m³/h, iar la etaj 0,60 m³/h. Debitul total simultan este 1,40 m³/h.

Nu alegem însă înălțimea de pompare adunând pierderea celui mai greu circuit de la parter cu pierderea celui mai greu circuit de la etaj. Distribuitoarele funcționează în paralel. Calculăm traseul complet către circuitul defavorizat din fiecare ramură și îl folosim pe cel cu pierderea totală cea mai mare.

Să presupunem:

• traseul critic al parterului: 28 kPa;
• traseul critic al etajului: 39 kPa.

Pompa se verifică la aproximativ 1,40 m³/h și 39 kPa, adică aproape 4 m. Ramurile se echilibrează prin armăturile prevăzute, astfel încât distribuitorul apropiat să nu preia disproporționat debitul.

Uponor arată că presiunea totală pentru dimensionarea pompei include pierderea distribuitorului, a regulatorului și a circuitului relevant, iar presiunea diferențială trebuie controlată la intrarea în colector.

Dacă cele două niveluri au temperaturi de tur diferite, programe independente sau pierderi foarte diferite, poate fi justificată folosirea unor circuite de pompare separate. Decizia nu se ia însă numai pentru că există două distribuitoare.

Ce marjă lăsăm la selecție

Nu recomandăm alegerea pompei exact la limita maximă a curbei. Filtrul se poate încărca, debitul real poate diferi ușor de calcul, iar instalația poate conține armături cu pierderi mai mari decât cele estimate. O rezervă tehnică este utilă, dar nu trebuie transformată într-o supradimensionare arbitrară.

Marja se stabilește prin proiect și prin domeniul de reglaj disponibil. O pompă electronică potrivită trebuie să poată acoperi punctul de proiect și să reducă turația atunci când cererea scade. Modul de presiune constantă menține înălțimea setată în timp ce debitul se modifică, ceea ce este adecvat instalațiilor cu actuatoare și circuite zonate.

Nu adăugăm procente fixe la debit și la presiune fără să analizăm consecințele. Dacă mărim simultan ambele valori, pompa selectată poate ajunge într-o clasă inutil de mare.

Influența antigelului asupra calculului

Dacă instalația folosește glicol, calculul făcut pentru apă trebuie corectat. Amestecul are alte proprietăți, iar pierderea de presiune poate crește, mai ales la temperaturi joase. Debitul necesar pentru transportarea aceleiași puteri poate fi, de asemenea, diferit.

Într-o astfel de instalație, o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală se verifică pentru tipul fluidului, concentrația și temperatura minimă de lucru. Nu este suficient să creștem treapta după umplere. Se recalculează pierderile și se confirmă că debitmetrele pot atinge valorile proiectate.

Această verificare este deosebit de importantă la pompe de căldură monobloc și în circuite exterioare, unde fluidul poate porni la temperatură scăzută și vâscozitatea este mai mare.

Cum reglăm pompa după montaj

Reglajul începe după ce instalația este complet umplută, aerisită și curățată. Un debit mic produs de aer sau de un filtru înfundat nu se rezolvă prin creșterea înălțimii pompei.

Procedura practică este:

• deschidem circuitele relevante;
• setăm modul de presiune constantă, dacă schema și producătorul îl recomandă;
• alegem o valoare inițială apropiată de calcul;
• verificăm circuitul defavorizat;
• creștem gradual setarea numai dacă debitul nu este atins;
• echilibrăm celelalte circuite;
• testăm instalația cu mai multe actuatoare închise;
• verificăm dacă pompa se oprește când nu există cerere.

Wilo recomandă selectarea Δp-c pentru pardoseală și setarea înălțimii de livrare, iar Grundfos indică presiunea constantă pentru sistemele de pardoseală și controlul cu actuatoare.

Dacă pompa afișează debit estimat, valoarea este utilă pentru verificare, dar nu înlocuiește măsurarea și echilibrarea la distribuitor. Afișajul pompei descrie întregul circuit, nu repartizarea pe fiecare buclă.

Greșeli frecvente de dimensionare

Cele mai des întâlnite sunt:

• alegerea după suprafața casei;
• adunarea lungimilor tuturor circuitelor;
• folosirea înălțimii maxime ca valoare disponibilă la orice debit;
• ignorarea vanei de amestec și a filtrului;
• calcularea numai a buclei, fără conductele comune;
• adunarea pierderilor circuitelor paralele;
• alegerea pompei după racord, fără verificarea curbei;
• copierea setării unei alte instalații;
• ignorarea glicolului;
• lăsarea pompei la maximum după punerea în funcțiune.

O pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală dimensionată greșit poate masca temporar o instalație neechilibrată, dar nu poate corecta circuite prea lungi, conducte subdimensionate, filtre murdare sau vane montate incorect.

Recomandarea Pro Instal House

Pentru fiecare lucrare, recomandăm notarea punctului de funcționare pe schema instalației:

• debit total;
• pierderea traseului defavorizat;
• modelul pompei;
• modul de control;
• valoarea setată;
• debitele finale ale circuitelor;
• consumul afișat la funcționarea normală.

Astfel, la o revizie ulterioară putem verifica dacă setarea a fost modificată, dacă filtrul a crescut rezistența sau dacă instalația nu mai atinge debitele inițiale.

Concluzia este că o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală se selectează prin suprapunerea punctului calculat peste curba reală a pompei. Debitele circuitelor se adună, pierderile buclelor paralele nu se adună, iar înălțimea de pompare se stabilește pe traseul complet cel mai defavorizat.

Montajul, punerea în funcțiune și diagnosticarea pompei de circulație

După calcularea debitului și a înălțimii de pompare, performanța reală depinde de montaj, aerisire, automatizare și reglaj. O pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală aleasă corect poate funcționa slab dacă rotorul este așezat greșit, sensul de curgere este inversat, instalația conține aer sau pompa lucrează împotriva unor actuatoare închise.

Distribuitorul, grupul de amestec, vasul de expansiune, separatorul de aer, filtrul și sursa de căldură trebuie privite ca părți ale aceleiași scheme hidraulice. Nu este suficient să înlocuim o pompă 25/4 cu una 25/6 și să presupunem că debitul va reveni automat.

În această parte analizăm montajul corect, poziția pompei, punerea în funcțiune, zgomotele, erorile afișate, consumul electric și verificările necesare înainte de a declara circulatorul defect.

Poziția corectă a rotorului

La majoritatea circulatoarelor cu rotor umed folosite în instalațiile rezidențiale, arborele motorului trebuie montat orizontal. Conducta pe care este instalată pompa poate avea traseu vertical sau orizontal, însă axul rotorului trebuie să rămână în poziția prevăzută de producător.

Grundfos cere, pentru gamele ALPHA și UPS analizate, montarea cu arborele motorului orizontal, iar Wilo indică aceeași cerință pentru circulatoarele sale cu rotor umed. Poziția permisă a modulului electronic poate varia în funcție de model și aplicație, motiv pentru care se verifică manualul pompei concrete.

Dacă pompa este montată cu arborele vertical, rotorul și lagărele nu mai lucrează în condițiile pentru care au fost proiectate. Pot apărea zgomote, aer rămas în camera rotorului, uzură prematură și reducerea duratei de funcționare.

Pe corpul pompei există o săgeată care indică sensul de curgere. Aceasta trebuie corelată cu schema instalației, nu doar cu poziția convenabilă a afișajului. Grundfos recomandă verificarea săgeții, folosirea garniturilor și poziționarea arborelui în limita permisă de instrucțiunile produsului.

Important: Afișajul poate fi rotit la anumite modele, dar sensul de curgere și poziția arborelui nu se aleg după cum se vede mai bine ecranul.

Pompa nu trebuie tensionată de conducte

Racordurile trebuie aliniate înainte de strângere. Pompa nu se folosește pentru a trage două conducte nealiniate una spre cealaltă și nu trebuie să preia greutatea coloanelor.

Wilo cere instalarea fără tensiune mecanică și folosirea corpului pompei pentru contrareținere la strângerea racordurilor, astfel încât modulul motor să nu fie răsucit. Grundfos menționează montarea cu garniturile corespunzătoare și strângerea corectă a olandezilor.

În practică, o pompă forțată între conducte poate începe să piardă apă la garnituri după mai multe cicluri de încălzire și răcire. Tensiunea mecanică poate afecta și corpul grupului de amestec sau robineții de izolare.

Recomandăm montarea unor robineți înainte și după pompă, atunci când schema și produsul permit. Aceștia fac posibilă înlocuirea circulatorului fără golirea întregii instalații. Robineții trebuie să rămână accesibili și complet deschiși în timpul exploatării.

Se montează pompa pe tur sau pe retur?

Nu există o regulă universală potrivit căreia orice pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală trebuie montată obligatoriu pe tur sau obligatoriu pe retur. Poziția depinde de schema grupului de amestec, temperatura fluidului, amplasarea vasului de expansiune și recomandările producătorilor.

În grupurile prefabricate, poziția pompei este stabilită prin construcția vanei și traseul intern. La un grup realizat din componente separate, pompa trebuie să asigure circulația prin distribuitor și bucle, iar vana să introducă sau să amestece energia din sursă în sensul corect.

O regulă hidraulică importantă privește relația cu vasul de expansiune. Caleffi explică faptul că punctul de racordare al vasului este punctul fără variație de presiune și recomandă pomparea dinspre acest punct către instalație. Astfel, presiunea crește în cea mai mare parte a circuitului când pompa pornește, ceea ce ajută eliminarea aerului și reduce riscul apariției presiunilor subatmosferice la aspirație.

Aceasta nu înseamnă că mutăm arbitrar pompa fără să analizăm pufferul, separatorul hidraulic și celelalte circuite. În instalațiile complexe, fiecare pompă trebuie raportată la circuitul pe care îl deservește.

Filtrul, separatorul de aer și impuritățile

O pompă nouă nu trebuie montată într-o instalație murdară fără verificarea filtrului și a agentului termic. Magnetita, fragmentele de etanșare și particulele rămase din montaj pot bloca rotorul sau pot afecta vanele și debitmetrele.

Filtrul trebuie să protejeze pompa și componentele sensibile, fără să introducă o pierdere de presiune necontrolată. După punerea în funcțiune sau după o intervenție într-o instalație veche, filtrul se verifică mai des, deoarece poate colecta rapid impuritățile mobilizate.

Aerul are un efect diferit, dar la fel de important. REHAU recomandă umplerea și purjarea fiecărui circuit separat prin distribuitor, până când nu mai este evacuat aer. Dacă toate buclele rămân deschise, fluidul poate prefera traseele cu rezistență redusă, iar circuitele mai lungi pot rămâne insuficient purjate.

O pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală cu aer în camera rotorului poate funcționa zgomotos, poate semnala funcționare uscată sau poate să nu creeze debit. Grundfos precizează că funcționarea uscată la pompele cu rotor umed înseamnă lipsa lichidului necesar răcirii și lubrifierii, situație care poate deteriora rapid pompa.

Punerea în funcțiune se face după umplere și purjare

Pompa nu trebuie folosită pentru a elimina singură aerul dintr-o instalație goală. Mai întâi se umplu conductele, se purjează buclele și se aduce sistemul la presiunea de lucru. Abia apoi se alimentează circulatorul.

Procedura practică este următoarea:

1. Se verifică sensul de curgere și poziția arborelui.
2. Se deschid robineții de izolare.
3. Se umple instalația cu agentul termic prevăzut.
4. Se purjează fiecare circuit separat.
5. Se aerisește corpul pompei conform manualului.
6. Se verifică presiunea la rece.
7. Se deschid circuitele care trebuie să funcționeze simultan.
8. Se pornește pompa la setarea calculată sau la o valoare inițială moderată.
9. Se verifică debitul circuitului defavorizat.
10. Se echilibrează toate buclele.

Unele circulatoare moderne au program automat de aerisire sau funcție de repornire. Wilo indică, pentru modelul analizat, o funcție temporară de aerisire și una separată de restart în cazul blocării. Aceste funcții ajută circulatorul, dar nu înlocuiesc purjarea distribuitorului și a circuitelor.

Observația Pro Instal House: Dacă pompa este pornită înainte ca buclele să fie purjate, zgomotul produs de aer poate fi interpretat greșit drept defect al circulatorului. Începem cu apa, presiunea și aerisirea, nu cu schimbarea pompei.

Reglajul inițial al pompei

Pentru multe instalații zonate, modul de presiune diferențială constantă este punctul de plecare potrivit. Setarea exactă trebuie să permită circuitului defavorizat să atingă debitul de proiect, fără zgomot și fără debit excesiv prin buclele scurte.

Reglajul se face cu toate circuitele relevante deschise. Pompa se setează inițial în apropierea înălțimii calculate. Dacă circuitul critic nu atinge debitul, valoarea se crește progresiv, dar numai după excluderea aerului, filtrului murdar și robineților parțial închiși.

După echilibrare, testăm instalația și cu majoritatea actuatoarelor închise. O pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală reglată corect trebuie să își reducă turația sau să rămână stabilă, fără șuierat în ventile și fără debite exagerate prin ultimele bucle deschise.

Dacă centrul de comandă are ieșire pentru pompă, circulatorul trebuie să pornească atunci când există cerere. Releul utilizat trebuie să fie compatibil cu metoda de comandă și curentul de pornire al modelului. Wilo cere verificarea capacității releului atunci când pompa este comutată printr-un controler extern.

Ce indică afișajul pompei

Circulatoarele electronice pot afișa puterea electrică, înălțimea setată, modul de control și, la unele modele, un debit estimat. Valorile sunt utile pentru diagnostic, dar nu înlocuiesc debitmetrele distribuitorului.

Wilo precizează pentru modelul analizat că afișajul poate alterna între consumul curent în wați și debitul estimat în metri cubi pe oră. Valoarea descrie comportamentul total al pompei, nu repartizarea pe fiecare buclă.

Un consum mic nu dovedește automat că pompa este eficient reglată. Dacă filtrul este blocat sau circuitele sunt închise, pompa poate consuma puțin, dar instalația să nu transporte suficientă energie.

În fișa de punere în funcțiune recomandăm notarea:

• modului de control;
• înălțimii setate;
• consumului cu toate zonele deschise;
• debitului total estimat;
• debitelor fiecărei bucle;
• diferenței dintre tur și retur.

Aceste valori oferă un reper util pentru reviziile viitoare.

Pompa funcționează, dar nu există debit

Dacă afișajul este aprins și motorul pare să funcționeze, lipsa debitului poate avea mai multe cauze:

• instalația nu este umplută sau aerisită;
• robineții pompei sunt închiși;
• sensul de curgere este inversat;
• filtrul este blocat;
• vana de amestec este închisă sau montată incorect;
• actuatoarele nu deschid circuitele;
• clapeta de sens este blocată;
• circuitul este izolat hidraulic;
• pufferul sau separatorul este racordat greșit.

Wilo enumeră printre cauzele unei pompe care funcționează fără circulație o instalație neumplută sau neaerisită. Diagnosticul trebuie să înceapă cu traseul fluidului, nu cu trecerea pompei pe treapta maximă.

Într-un grup de amestec trebuie verificată și diferența dintre recircularea internă prin pardoseală și aportul de apă caldă din sursă. Pompa poate recircula apă prin bucle, dar pardoseala să rămână rece dacă vana nu introduce suficientă energie.

Pompa nu pornește

Dacă pompa nu are afișaj și nu produce niciun semn de funcționare, verificăm alimentarea electrică, siguranța, conectorul, releul centrului de comandă și existența cererii de încălzire.

Lucrările electrice se fac numai după întreruperea alimentării și de către personal calificat. Wilo cere scoaterea de sub tensiune înaintea intervențiilor și verificarea alimentării când pompa nu pornește.

Dacă primește tensiune, dar afișează o eroare de rotor blocat, cauza poate fi acumularea impurităților sau stagnarea îndelungată. Modelele moderne pot încerca automat deblocarea ori pot avea o funcție manuală de restart. Grundfos și Wilo descriu alarme distincte pentru rotor blocat și proceduri de repornire.

Nu recomandăm lovirea puternică a pompei, desfacerea modulului electronic sau forțarea rotorului fără instrucțiunile producătorului. Dacă funcția de restart nu rezolvă problema, circulatorul trebuie verificat de un instalator sau service autorizat.

De ce face pompa zgomot

Zgomotul poate proveni din aer, debit excesiv, cavitație, rotor murdar, tensiuni mecanice sau vibrații transmise în conducte.

Un sunet de bolboroseală indică frecvent aer. Un șuierat la distribuitor apare adesea când presiunea diferențială este prea mare prin ventilele parțial închise. Un zgomot aspru în corpul pompei poate indica presiune insuficientă la aspirație sau impurități.

Wilo leagă zgomotul de cavitație de presiunea insuficientă la aspirație și recomandă verificarea presiunii sistemului și reducerea setării de turație sau înălțime, atunci când aceasta este prea mare.

La o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală, verificăm în această ordine:

1. presiunea la rece;
2. aerisirea;
3. poziția arborelui;
4. robineții și filtrul;
5. setarea pompei;
6. debitele circuitelor;
7. tensiunile din conducte;
8. starea rotorului.

Nu mascăm zgomotul prin izolare fonică înainte de identificarea cauzei.

Pompa se încălzește

Corpul pompei poate ajunge la temperatura agentului termic, deci faptul că este cald nu înseamnă automat defect. Situația devine suspectă dacă modulul electronic se supraîncălzește, apare o eroare sau pompa funcționează în afara domeniului admis.

Wilo include printre cauzele suprasarcinii un motor care se rotește greu sau funcționarea în condiții nepermise, inclusiv temperatura ridicată a modulului. Se verifică temperatura mediului, circulația, montajul și modul în care a fost aplicată izolația.

Carcasa termoizolantă poate acoperi corpul hidraulic dacă este destinată modelului respectiv, dar nu trebuie să împiedice răcirea modulului electronic.

Consum mare și funcționare permanentă

O pompă de circulație încălzire în pardoseală poate consuma inutil dacă rămâne permanent pornită, este setată prea sus sau lucrează împotriva circuitelor închise.

Verificăm dacă centrul de comandă oprește pompa după închiderea actuatoarelor și dacă există logica necesară pentru deschiderea acestora înainte de pornirea circulatorului. Actuatoarele termoelectrice nu se deschid instantaneu, iar o pompă pornită imediat poate lucra temporar fără un traseu suficient.

În instalațiile cu pompă de căldură sau centrală care impune debit minim, oprirea circuitului secundar trebuie coordonată cu schema primară. Poate fi necesar un puffer, un separator sau un bypass controlat, nu doar oprirea tuturor pompelor.

Nu recomandăm cicluri foarte dese de alimentare și întrerupere dacă manualul limitează frecvența comutărilor. Pentru modelul Wilo analizat sunt specificate limite privind pornirea și oprirea prin alimentare, ceea ce arată de ce releul și automatizarea trebuie alese corect.

Întreținerea pompei

Majoritatea circulatoarelor rezidențiale moderne cu rotor umed nu necesită ungere periodică. Wilo indică pentru modelul analizat că nu este necesară o mentenanță specială în timpul funcționării, în afara păstrării curate a exteriorului și a verificărilor instalației.

Aceasta nu înseamnă că pompa trebuie ignorată. La revizie verificăm:

• erorile memorate sau afișate;
• consumul electric;
• debitul total;
• zgomotele;
• temperatura modulului;
• etanșeitatea racordurilor;
• filtrul și separatorul magnetic;
• presiunea instalației;
• aerul din distribuitor;
• funcționarea automatizării.

Dacă instalația este oprită toată vara, punerea în funcțiune înainte de sezon trebuie făcută controlat, cu verificarea rotorului și a circulației.

Tabel de diagnostic rapid

Simptom	Cauze probabile	Verificare inițială
Pompa nu are afișaj	Lipsă tensiune, siguranță, releu sau conector	Alimentarea și comanda
Pompa afișează blocare	Rotor blocat sau impurități	Funcția de restart și filtrul
Pompa funcționează, debit zero	Aer, robineți închiși, filtru, clapetă sau vană	Traseul hidraulic și purjarea
Zgomot de bolboroseală	Aer în pompă sau instalație	Presiunea și aerisirea
Șuierat în distribuitor	Presiune diferențială prea mare	Reducerea setării și echilibrarea
Debite mici pe toate circuitele	Filtru murdar, pompă setată jos, aer	Filtrul, setarea și temperatura
Debite instabile	Mod de control nepotrivit	Presiune constantă și automatizare
Consum mare permanent	Setare excesivă sau lipsă comandă	Modul de control și releul

Tabelul este un punct de pornire. Diagnosticul final se face prin măsurarea presiunii, debitului și temperaturilor, nu numai după sunet sau afișaj.

Exemplu practic: pompa 25/6 schimbată inutil

Într-o locuință cu două distribuitoare, debitul scade treptat pe toate circuitele. Pompa 25/6 este înlocuită cu una 25/8, dar rezultatul se îmbunătățește numai pentru câteva zile.

La verificare se constată că separatorul magnetic este încărcat, filtrul grupului de amestec este aproape blocat, iar instalația conține aer după intervenție. Pompa mai mare a crescut temporar diferența de presiune, dar nu a eliminat cauza.

După curățarea filtrului, purjarea circuitelor și reglarea unei pompe de circulație pentru încălzirea în pardoseală potrivite la presiune constantă, debitele revin fără necesitatea modelului supradimensionat.

Acest exemplu arată de ce pompa nu trebuie tratată drept prima piesă de schimb. Înainte de înlocuire verificăm dacă instalația îi permite să funcționeze în punctul calculat.

Greșeli frecvente de montaj și reglaj

Cele mai întâlnite sunt:

• arborele motorului montat vertical;
• sensul de curgere inversat;
• pompa forțată între conducte nealiniate;
• robineții rămași parțial închiși;
• lipsa filtrului sau filtrul necurățat;
• pornirea înainte de umplere și aerisire;
• pompa montată fără analiza vasului de expansiune;
• două pompe care se influențează fără separare hidraulică;
• setarea permanentă la maximum;
• turație fixă într-un sistem cu multe actuatoare;
• alimentarea pompei fără cerere de încălzire;
• izolarea modulului electronic;
• ignorarea erorilor de blocare sau funcționare uscată.

Aceste greșeli pot produce aceleași simptome ca o pompă subdimensionată: debit redus, zgomot și încălzire neuniformă.

Recomandarea Pro Instal House

Pentru fiecare pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală, recomandăm să fie consemnate pe schema instalației:

• modelul și lungimea de montaj;
• sensul de curgere;
• punctul de funcționare calculat;
• modul de control;
• valoarea setată;
• poziția vasului de expansiune;
• circuitele alimentate;
• comanda electrică;
• debitele de la recepție;
• consumul electric de referință.

La punerea în funcțiune testăm instalația cu toate circuitele deschise și apoi cu majoritatea zonelor închise. Verificăm dacă pompa își adaptează funcționarea, dacă actuatoarele se deschid înainte de pornire și dacă sursa își păstrează debitul minim necesar.

Concluzia este că o pompă de circulație pentru încălzirea în pardoseală nu este corect instalată doar pentru că pornește. Ea trebuie montată cu arborele în poziția permisă, în sensul corect, fără tensiuni mecanice și într-o instalație curată și complet aerisită.

Pompa se reglează după punctul calculat și se verifică în toate regimurile de zonare. Când apar zgomote sau lipsă de debit, diagnosticul începe cu presiunea, aerul, filtrele, vanele și automatizarea. Înlocuirea circulatorului este justificată numai după excluderea acestor cauze.

Continuă lectura

Pentru funcționarea corectă a pompei de circulație trebuie verificate și echilibrate circuitele, debitmetrele, presiunea, aerisirea și automatizarea întregii instalații.

Echilibrare hidraulică

Cum se reglează debitmetrele la încălzirea în pardoseală?

Află cum se stabilesc debitele fiecărui circuit și de ce reglarea distribuitorului trebuie corelată cu pompa de circulație, lungimea buclelor și necesarul termic.

Aerisirea instalației

Cum se aerisește încălzirea în pardoseală?

Vezi cum se umple și se purjează separat fiecare circuit și de ce aerul rămas în instalație poate provoca zgomote, debit redus sau blocarea circulației.

Presiune și expansiune

Ce presiune trebuie să aibă încălzirea în pardoseală?

Descoperă legătura dintre presiunea instalației, vasul de expansiune, aerisire și funcționarea stabilă a pompei de circulație.

Punerea în funcțiune

Cum se face prima pornire a încălzirii în pardoseală?

Află ce verificări sunt necesare la pompă, distribuitor, actuatoare, presiune și debitmetre înainte ca instalația să intre în regim normal.

Pierderi de presiune

Cât de lung poate fi un circuit de încălzire în pardoseală?

Vezi cum influențează lungimea țevii pierderea de presiune, debitul circuitului și alegerea punctului de funcționare al pompei.

Diagnosticare

De ce nu încălzește încălzirea în pardoseală?

Verifică principalele cauze ale lipsei de căldură: pompă reglată greșit, circuite cu aer, filtre colmatate, debitmetre blocate sau actuatoare închise.