Antigel în încălzirea în pardoseală: când este necesar și când poate face mai mult rău

Antigelul în încălzirea în pardoseală nu este o dotare obligatorie pentru orice instalație și nu trebuie introdus preventiv doar pentru că afară pot apărea temperaturi negative. Într-o locuință încălzită permanent, cu distribuitoarele, conductele și sursa de căldură montate în interiorul anvelopei termice, apa tratată corespunzător rămâne, de cele mai multe ori, agentul termic preferat. Antigelul devine justificat atunci când o parte a circuitului este expusă real înghețului sau când clădirea poate rămâne neîncălzită suficient de mult încât apa din instalație să înghețe.

Întrebarea corectă nu este „se pune sau nu se pune antigel?”, ci „ce porțiune a instalației poate ajunge sub temperatura de îngheț și ce măsură de protecție cere producătorul echipamentului?”. La o pompă de căldură monobloc, apa circulă până la unitatea exterioară, iar riscul este diferit de cel al unei centrale termice montate într-o cameră încălzită. Într-o casă de vacanță nelocuită săptămâni întregi, scenariul este diferit de cel al unei locuințe ocupate permanent. Într-un garaj separat, într-o anexă sau pe un traseu exterior trebuie analizată porțiunea expusă, nu umplut automat întregul sistem cu o concentrație mare de glicol.

Din experiența Pro Instal House, multe decizii greșite pornesc de la ideea că antigelul este doar „apă care nu îngheață”. În realitate, adăugarea glicolului schimbă proprietățile fluidului: crește vâscozitatea, modifică debitul pompei, reduce capacitatea de transport al căldurii și influențează alegerea vasului de expansiune, a pompei și a concentrației finale. Caleffi arată că soluțiile apă–glicol au o vâscozitate semnificativ mai mare decât apa, iar dacă această diferență nu este luată în calcul, debitul real al instalației poate scădea.

Ce înseamnă antigel pentru o instalație termică

Într-o instalație hidronică nu se folosește orice lichid pe care scrie „antigel”. Produsul trebuie să fie formulat pentru instalații de încălzire și să includă aditivii necesari pentru protecția materialelor din circuit. Produse precum Fernox Alphi-11 și Sentinel X500 sunt formulate pe bază de propilenglicol și includ inhibitori pentru coroziune și depuneri; ele sunt destinate sistemelor termice închise, nu motoarelor auto.

Această diferență este esențială. Un antigel auto poate conține aditivi aleși pentru temperaturile, metalele și garniturile unui motor, nu pentru distribuitoare, pompe, schimbătoare, țevi PEX sau PE-RT și componente din alamă, inox ori aluminiu. Nici culoarea lichidului nu confirmă compatibilitatea. Roșu, albastru, verde sau galben sunt coduri comerciale, nu o garanție că produsul poate fi introdus într-o instalație de încălzire.

Un fluid corect trebuie verificat după:

• tipul glicolului;
• compatibilitatea cu materialele instalației;
• existența inhibitorilor;
• concentrația necesară;
• calitatea apei cu care se diluează;
• cerințele sursei de căldură;
• procedura de testare și întreținere;
• condițiile de evacuare și înlocuire.

Antigelul în încălzirea în pardoseală este, așadar, un agent termic proiectat și dozat pentru o aplicație precisă, nu un produs universal turnat „după ochi”.

Important: Nu completăm o instalație cu un antigel ales după culoare și nu amestecăm produse necunoscute. Înainte de completare trebuie identificat fluidul existent, verificată compatibilitatea și calculată concentrația după volumul real al sistemului.

Când este necesar antigelul în încălzirea în pardoseală

Necesitatea apare atunci când există un risc realist ca apa să ajungă la temperaturi suficient de joase pentru a începe înghețarea sau pentru a produce deteriorări. Riscul se evaluează după poziția componentelor, durata posibilă a întreruperii încălzirii și temperatura minimă a zonei în care sunt montate conductele.

Pompă de căldură monobloc cu circuit de apă la exterior

Acesta este unul dintre cele mai clare cazuri. La o pompă de căldură monobloc, schimbătorul hidraulic se află în unitatea exterioară sau apa este transportată până la aceasta. Dacă circulația se oprește în timpul unui ger și apa rămâne în conductele exterioare, există risc de îngheț.

Manualele Daikin pentru diferite modele prevăd soluții de protecție precum adăugarea glicolului sau folosirea vanelor de protecție la îngheț. Documentația trebuie citită pentru modelul exact, deoarece unele manuale avertizează că vanele de protecție nu trebuie combinate cu glicolul: fluidul poate fi evacuat prin aceste vane, iar concentrația și protecția sistemului se pierd.

Prin urmare, la o pompă monobloc nu alegem automat „și glicol, și vane antiîngheț, ca să fie dublu sigur”. Unele configurații permit o metodă, altele cer altă metodă, iar combinarea lor poate fi interzisă. Se urmează schema și manualul unității montate.

Într-un sistem mixt, poate fi avantajos să protejăm doar circuitul exterior printr-un schimbător de căldură, păstrând apă în circuitele interioare ale pardoselii. Această soluție introduce însă o pompă suplimentară, o pierdere de temperatură și o pierdere de presiune care trebuie calculate. Nu este automat mai bună, dar poate limita cantitatea de glicol și efectele sale asupra întregii instalații.

Casă de vacanță sau locuință nelocuită perioade lungi

O casă care rămâne goală iarna, cu sursa de căldură oprită și fără supraveghere, are un risc diferit față de o locuință ocupată permanent. Dacă alimentarea electrică poate lipsi zile întregi, combustibilul se poate termina sau centrala poate intra în avarie, temperatura interioară poate coborî suficient pentru a afecta conductele și echipamentele.

În această situație, antigelul în încălzirea în pardoseală poate fi justificat, dar trebuie analizată întreaga instalație. Nu este suficient să protejăm buclele din șapă și să ignorăm centrala, pufferul, distribuitorul, conductele din pod, boilerul sau traseele din camera tehnică. Prima piesă care îngheață este, de regulă, cea mai expusă și mai puțin izolată, nu neapărat țeava aflată în masa șapei.

Trebuie analizate și instalațiile sanitare. Umplerea circuitului termic cu glicol nu protejează țevile de apă rece, boilerul, rezervoarele și sifoanele. O casă nelocuită poate necesita menținerea unei temperaturi minime, monitorizare la distanță, golirea unor instalații sanitare și o strategie completă de iarnă.

Garaj, anexă, atelier sau distribuitor într-o zonă neîncălzită

Uneori încălzirea în pardoseală deservește o anexă care nu funcționează permanent: garaj, atelier, seră, spațiu tehnic separat sau clădire secundară. Conductele de alimentare pot trece prin exterior, printr-un pod rece sau printr-o zonă insuficient izolată.

În acest caz, antigelul în încălzirea în pardoseală poate proteja porțiunea expusă, însă trebuie stabilit dacă este necesară umplerea întregii instalații sau separarea hidraulică a anexei. Dacă doar o ramură prezintă risc, un schimbător și un circuit secundar cu glicol pot fi mai ușor de controlat decât introducerea glicolului în pufferul și distribuitoarele întregii case.

Soluția trebuie comparată din punct de vedere al costului, eficienței, numărului de pompe și întreținerii. Separarea hidraulică nu elimină pierderile și nu trebuie aleasă doar pentru a evita calcularea concentrației.

Instalații exterioare și sisteme de topire a zăpezii

Sistemele pentru rampe, alei și topirea zăpezii lucrează direct în mediul exterior și necesită protecție la îngheț. Uponor tratează aceste aplicații separat de încălzirea interioară și prevede amestecuri antigel compatibile cu conductele sistemului.

Documentațiile diferă între piețe și produse: unele recomandă propilenglicol, iar altele acceptă sau specifică etilenglicol pentru anumite sisteme exterioare. Acest lucru confirmă că tipul fluidului trebuie ales după sistemul concret, nu după o regulă universală.

Un sistem de topire a zăpezii nu trebuie confundat cu încălzirea unei case. Temperaturile exterioare, puterea instalată, regimul de pornire și concentrația fluidului sunt diferite.

Când nu este necesar antigelul

Într-o casă ocupată permanent, bine izolată, cu toate conductele și echipamentele în interiorul anvelopei termice, antigelul nu aduce automat un avantaj. Apa are proprietăți excelente pentru transportul căldurii, iar folosirea glicolului introduce o penalizare hidraulică și termică ce trebuie compensată prin proiectare. Caleffi subliniază atât capacitatea termică foarte bună a apei, cât și creșterea vâscozității produsă de glicol.

De regulă, nu este justificat să introducem antigel doar pentru că:

• pot exista pene scurte de curent;
• proprietarul pleacă două sau trei zile;
• distribuitorul este montat într-un dulap interior;
• centrala are funcție antiîngheț;
• se dorește „o siguranță în plus” fără calcul;
• un instalator folosește aceeași rețetă la toate lucrările.

Funcția antiîngheț a unei centrale sau pompe de căldură poate ajuta numai dacă echipamentul are energie, senzorii funcționează și circulația este posibilă. Ea nu este o protecție absolută pentru o clădire abandonată, dar nici nu justifică automat umplerea unei instalații interioare cu glicol.

Într-o locuință cu încălzire în pardoseală, șapa și structura clădirii au inerție termică. La o pană de curent de câteva ore, temperatura apei nu coboară instantaneu la îngheț. Riscul real depinde de temperatura exterioară, izolația casei, durata întreruperii și poziția componentelor. Decizia trebuie bazată pe scenariul realist, nu pe frica generală de temperaturi negative.

Observația Pro Instal House: Dacă toate componentele hidraulice sunt în interiorul unei case locuite și încălzite, antigelul nu trebuie tratat ca o dotare obligatorie. Uneori măsura corectă este monitorizarea, o sursă electrică de rezervă sau eliminarea traseului expus, nu schimbarea agentului termic din întreaga instalație.

Propilenglicol sau etilenglicol?

Cele mai întâlnite baze sunt propilenglicolul și etilenglicolul. Ambele pot reduce punctul de îngheț al apei, dar au profiluri diferite de toxicitate, vâscozitate și utilizare.

Pentru instalațiile rezidențiale, produsele pe bază de propilenglicol sunt frecvent preferate datorită riscului toxicologic mai redus. Sentinel recomandă produse pe bază de propilenglicol pentru aplicațiile în care se urmărește o alternativă mai sigură la etilenglicol, iar Fernox Alphi-11 este formulat cu mono-propilenglicol și inhibitori. Uponor recomandă, pentru anumite distribuitoare și ghiduri de încălzire radiantă, folosirea propilenglicolului.

Aceasta nu înseamnă că etilenglicolul este incompatibil cu orice sistem de pardoseală. Unele documentații Uponor îl acceptă pentru anumite țevi sau aplicații exterioare. Diferența importantă este că fluidul trebuie aprobat pentru produsul, materialele și schema respectivă.

Pentru Pro Instal House, regula practică este clară: într-o instalație rezidențială nu alegem glicolul numai după preț și nu folosim un produs concentrat fără inhibitori. Verificăm manualul generatorului, documentația țevilor și compatibilitatea componentelor, apoi alegem un agent termic dedicat instalațiilor hidronice.

Dacă există un schimbător care separă circuitul cu glicol de apa din instalația interioară, cele două circuite pot avea fluide și presiuni diferite. Totuși, nici aici nu se poate folosi un produs neaprobat, deoarece pompa, vasul de expansiune, garniturile și schimbătorul rămân în contact cu soluția.

De ce nu punem antigel auto

Antigelul auto este proiectat pentru motor, radiator și regimul termic al unui vehicul. Instalația de pardoseală funcționează la alte temperaturi, conține alte materiale și trebuie exploatată perioade lungi fără schimbări frecvente ale fluidului.

Riscurile folosirii unui produs nepotrivit includ:

• incompatibilitatea cu garniturile;
• protecție anticorozivă neadecvată pentru materialele sistemului;
• spumare și aerisire dificilă;
• depuneri;
• degradarea aditivilor;
• imposibilitatea verificării corecte a concentrației;
• probleme de garanție la sursa de căldură.

Produsele dedicate instalațiilor termice indică tipul glicolului, dozarea, protecția la îngheț, compatibilitatea și metoda de testare. Sentinel X500 și Fernox Alphi-11 sunt exemple de fluide inhibate create pentru circuite de încălzire, nu simple concentrate de glicol.

Antigelul în încălzirea în pardoseală trebuie privit ca parte a proiectului hidraulic. Nu este un consumabil generic cumpărat din primul magazin auto.

Ce se schimbă în instalație după introducerea glicolului

Apa are o capacitate bună de transport al energiei și o vâscozitate redusă. Pe măsură ce crește concentrația de glicol, fluidul devine mai vâscos, mai ales la temperaturi joase. În același timp, capacitatea sa de a transporta căldura scade comparativ cu apa. Pompa trebuie să învingă o rezistență mai mare, iar debitul necesar pentru aceeași putere termică poate crește.

Într-un sistem deja executat, introducerea unei concentrații mari poate duce la:

• debite mai mici prin circuitele lungi;
• diferențe mai mari între tur și retur;
• consum electric mai ridicat al pompei;
• reglaje diferite la debitmetre;
• transfer termic redus;
• aerisire mai dificilă;
• necesitatea verificării vasului de expansiune.

Aceste efecte nu înseamnă că glicolul nu trebuie folosit atunci când există risc de îngheț. Înseamnă că antigelul în încălzirea în pardoseală trebuie introdus prin calcul, iar pompele și debitele trebuie verificate pentru amestecul real, nu pentru apă pură.

Concentrația excesivă nu este o măsură de siguranță gratuită. Mai mult glicol înseamnă, de regulă, protecție la temperaturi mai joase, dar și o penalizare hidraulică mai mare. În Partea 2 vom calcula concentrația după temperatura de protecție, vom explica diferența dintre punctul de îngheț și protecția la spargere și vom arăta cum se corectează debitul și vasul de expansiune.

Trei exemple practice

Casă nouă, locuită permanent, cu centrală în condensare

Toate conductele sunt în interior, camera tehnică este încălzită, iar locuința este supravegheată. În acest caz, antigelul în încălzirea în pardoseală nu este, de regulă, justificat. O apă de umplere potrivită, inhibitorul cerut și monitorizarea instalației sunt mai importante decât introducerea glicolului.

Casă cu pompă de căldură monobloc

Conductele de apă ies la unitatea exterioară. Riscul de îngheț trebuie tratat după manualul modelului. Soluția poate fi glicolul, vane de protecție, alimentare de rezervă sau separarea circuitului exterior prin schimbător. Nu combinăm metodele dacă producătorul interzice acest lucru.

Casă de vacanță la munte

Clădirea poate rămâne neîncălzită săptămâni întregi, iar alimentarea cu energie nu este sigură. Aici, antigelul în încălzirea în pardoseală poate fi o măsură justificată, dar trebuie protejate și celelalte componente. Se calculează temperatura minimă realistă, volumul întregului sistem și concentrația necesară, iar instalația sanitară primește propriul plan de iarnă.

Tabel de decizie

Situație	Antigel recomandat?	Ce trebuie verificat
Casă locuită permanent, toate circuitele la interior	De regulă, nu	Temperatura minimă interioară, monitorizare, apă și inhibitor
Pompă de căldură monobloc	Frecvent necesar sau o protecție alternativă	Manualul exact, vane antiîngheț, alimentare de rezervă, schimbător
Casă de vacanță nelocuită iarna	Poate fi justificat	Durata opririi, temperatura minimă, toate componentele expuse
Garaj sau anexă separată	Depinde de expunere	Traseele exterioare și posibilitatea separării circuitului
Sistem exterior de topire a zăpezii	Da, în mod normal	Fluid aprobat, concentrație și puterea pompei
Pene scurte de curent într-o casă locuită	Nu automat	Inerția clădirii, sursă de rezervă și durata reală a întreruperii

Recomandarea Pro Instal House

Înainte să introducem antigel în încălzirea în pardoseală, analizăm traseul cel mai expus, temperatura minimă posibilă și durata în care instalația poate rămâne fără încălzire. Apoi verificăm manualul sursei și compatibilitatea tuturor componentelor.

Nu recomandăm folosirea preventivă a glicolului în orice casă. Costul fluidului este doar o parte a problemei. Trebuie luate în calcul pompa, debitul, vasul de expansiune, testarea periodică, înlocuirea și eliminarea produsului vechi.

Concluzia este că antigelul în încălzirea în pardoseală este necesar atunci când există un risc real și documentat de îngheț, nu doar o temperatură exterioară negativă. În instalațiile complet interioare și exploatate permanent, apa tratată rămâne de multe ori soluția mai simplă și mai eficientă. În sistemele monobloc, clădirile nelocuite și traseele expuse, protecția trebuie proiectată dinainte și adaptată manualului echipamentului.

Cum se calculează concentrația de antigel și cum se umple corect instalația

După ce am stabilit că există un risc real de îngheț, următorul pas este alegerea concentrației corecte. La antigel în încălzirea în pardoseală, dozarea nu se face după culoarea produsului, după numărul de bidoane disponibile sau după o regulă transmisă din șantier în șantier. Trebuie cunoscute temperatura minimă la care poate ajunge porțiunea expusă, volumul real al instalației și concentrația cerută de producătorul agentului termic și al sursei de căldură.

O concentrație prea mică poate lăsa instalația neprotejată exact în situația pentru care a fost introdus antigelul. O concentrație prea mare crește costul, vâscozitatea și rezistența hidraulică, reduce capacitatea fluidului de a transporta energia și poate obliga pompa să consume mai mult pentru același rezultat. Caleffi arată că, odată cu creșterea concentrației de propilenglicol, cresc vâscozitatea și pierderile de presiune, iar capacitatea termică a amestecului scade față de apă.

Prin urmare, obiectivul nu este concentrația maximă posibilă, ci concentrația minimă care asigură protecția cerută, cu respectarea limitelor echipamentelor.

Temperatura exterioară nu este singura valoare care contează

Pentru calcul nu folosim temperatura medie a iernii și nici temperatura din centrul casei. Analizăm cel mai expus punct al circuitului:

• conductele dintre casă și o pompă de căldură monobloc;
• racordurile din interiorul unității exterioare;
• traseele prin pod, garaj sau anexă;
• distribuitorul montat într-un spațiu neîncălzit;
• porțiunile aflate aproape de exterior;
• instalațiile unei case care poate rămâne complet neîncălzită.

La o pompă monobloc, automatizarea poate porni pompa pentru protecție antiîngheț, dar această funcție nu poate garanta protecția în timpul unei pene de curent. Daikin cere, pentru modelele analizate, alegerea uneia dintre soluțiile prevăzute: glicol sau vane de protecție la îngheț. Manualul avertizează că cele două nu trebuie combinate în configurația respectivă, deoarece antigelul poate fi evacuat prin vane.

Temperatura de calcul trebuie corelată cu microclimatul real. O conductă montată în vânt, în exterior, poate ajunge la o temperatură diferită de cea din camera tehnică. Totodată, nu folosim arbitrar o rezervă de 10 sau 20°C fără să verificăm tabelul agentului termic. O concentrație exagerată poate afecta funcționarea hidraulică mai mult decât oferă protecție utilă.

Protecție la îngheț sau numai protecție la spargere?

Această diferență este esențială.

Protecția la îngheț înseamnă că fluidul trebuie să rămână suficient de lichid pentru a putea circula la temperatura de proiect. Pompa trebuie să poată porni, iar schimbătorul și conductele trebuie să rămână funcționale.

Protecția la spargere permite formarea unui amestec parțial înghețat sau vâscos, dar urmărește ca expansiunea acestuia să nu rupă conductele și componentele. În această stare, pompa poate să nu mai poată porni, chiar dacă instalația nu s-a fisurat.

În manualul Daikin există concentrații distincte pentru protecția împotriva spargerii și pentru prevenirea înghețării fluidului. Documentația precizează că, dacă se urmărește numai protecția la spargere, lichidul poate îngheța, iar pompa nu va putea funcționa.

Pentru un sistem care trebuie să continue să încălzească locuința pe timp de ger, nu este suficient ca țevile să nu crape. Fluidul trebuie să rămână circulabil în condițiile prevăzute de producător.

În schimb, într-o anexă oprită complet, obiectivul poate fi doar prevenirea deteriorării instalației. Chiar și atunci, alegerea trebuie confirmată prin documentația echipamentelor și a antigelului utilizat.

Important: „Nu crapă instalația” și „instalația poate funcționa” sunt două criterii diferite. Concentrația se alege după funcția pe care sistemul trebuie să o păstreze la temperatura minimă.

Tabelele de concentrație nu se transferă de la un produs la altul

Fiecare produs are propria formulă, propriul procent de glicol, inhibitori și tabel de protecție. Două bidoane pe bază de propilenglicol nu oferă obligatoriu aceeași protecție la aceeași dozare.

De exemplu, Fernox indică pentru Alphi-11 următoarele concentrații ale produsului în volumul instalației:

Concentrație Alphi-11	Protecție declarată
25%	–11°C
30%	–15°C
35%	–18°C
40%	–22°C

Producătorul stabilește și o concentrație minimă de 25% pentru protecția anticorozivă oferită de produs. Valorile aparțin exclusiv acestui agent termic și nu trebuie folosite pentru altă marcă sau alt concentrat.

Sentinel X500 are o dozare minimă de 20% pentru nivelul declarat de inhibare a coroziunii și calcarului. Producătorul indică aproximativ –6°C la dozarea minimă și concentrații mai mari pentru temperaturi mai joase, iar verificarea precisă a concentrației se face cu refractometrul sau cu kitul dedicat.

Manualul unei pompe de căldură poate impune, la rândul său, o limită diferită. Pentru gama Daikin analizată, tabelul de protecție ajunge până la 35%, iar manualul precizează că această concentrație nu trebuie depășită. În plus, valorile trebuie comparate cu specificațiile producătorului antigelului și se aplică cerința mai restrictivă.

Așadar, ordinea corectă este:

1. identificăm modelul exact al sursei de căldură;
2. verificăm tipurile de glicol permise;
3. verificăm concentrația maximă acceptată;
4. alegem temperatura de protecție;
5. consultăm tabelul produsului ales;
6. aplicăm cerința cea mai restrictivă.

Cum se calculează cantitatea de antigel

Dacă produsul este concentrat și producătorul definește dozarea ca procent din volumul instalației, calculul de bază este:

Cantitatea de concentrat = volumul total al instalației × concentrația dorită

Pentru o instalație cu un volum de 300 litri și o concentrație-țintă de 30%:

300 × 0,30 = 90 litri de produs

Restul de aproximativ 210 litri va fi apa folosită pentru diluare, cu respectarea instrucțiunilor produsului.

Pentru o instalație de 180 litri, la o concentrație de 25%:

180 × 0,25 = 45 litri de produs

Acest calcul este valabil numai dacă fișa produsului indică dozarea procentuală în acest mod. Un fluid gata preparat nu se tratează ca un concentrat, iar un produs cu o concentrație proprie diferită nu se diluează după tabelul altei mărci.

Corectarea unei concentrații deja existente

Să presupunem că instalația are 300 litri de fluid la concentrația de 20%, iar concentrația trebuie ridicată la 30%. Dacă evacuăm o cantitate din amestecul existent și o înlocuim cu produs concentrat, calculul este:

Cantitatea de înlocuit = volumul sistemului × (concentrația dorită − concentrația actuală) ÷ (concentrația produsului − concentrația actuală)

Pentru concentrat considerat 100% produs:

300 × (0,30 − 0,20) ÷ (1,00 − 0,20) = 37,5 litri

Prin urmare, se evacuează aproximativ 37,5 litri din amestecul existent și se introduc 37,5 litri de concentrat, după care fluidul este omogenizat și testat.

În practică, rezultatul final se confirmă întotdeauna cu aparatul de măsură. Volumul estimat poate avea erori, iar în puffer, schimbătoare, conducte și distribuitoare poate rămâne apă care diluează amestecul.

Cum determinăm volumul real al instalației

La antigelul în încălzirea în pardoseală, una dintre cele mai mari surse de eroare este subestimarea volumului. Nu calculăm numai apa din țevile aflate în șapă.

Volumul total poate include:

• toate circuitele pardoselii;
• distribuitoarele;
• coloanele de tur și retur;
• grupurile de pompare;
• centrala sau pompa de căldură;
• pufferul;
• schimbătorul de căldură;
• boilerul, dacă face parte din același circuit;
• radiatoarele;
• conductele dintre clădiri;
• vasele și componentele care conțin agent termic.

Pentru o țeavă de 16 × 2 mm, diametrul interior teoretic este de aproximativ 12 mm. Volumul geometric este de aproximativ 0,113 litri pe metru. Un circuit de 100 m conține astfel aproximativ 11,3 litri.

Zece circuite de câte 90 m conțin aproximativ:

10 × 90 × 0,113 = 101,7 litri

La această cantitate se adaugă coloanele, distribuitorul, sursa și celelalte componente. Dacă instalația include un puffer de 300 litri, volumul total poate depăși rapid 400 litri.

Într-un astfel de caz, o dozare de 30% poate necesita peste 120 litri de produs. Acesta este unul dintre motivele pentru care uneori este mai logic să se separe numai circuitul exterior cu risc de îngheț, în loc să se umple cu glicol întregul puffer și toate buclele interioare.

Volumul exact al fiecărei componente trebuie preluat din fișa sa tehnică. La conducte folosim diametrul interior real al produsului montat, nu doar denumirea comercială.

De ce pufferul schimbă radical calculul

Un puffer mare crește substanțial cantitatea de antigel necesară. Dacă o instalație are 150 litri în conducte și distribuitoare, plus un puffer de 500 litri, volumul poate ajunge la aproximativ 650 litri înainte de a adăuga sursa și celelalte componente.

La o concentrație de 30%, ar fi necesari aproximativ:

650 × 0,30 = 195 litri de produs

Pe lângă cost, trebuie analizate:

• cantitatea mare de fluid care va trebui verificată și întreținută;
• efectul asupra pompelor;
• recalcularea vasului de expansiune;
• costul unei înlocuiri viitoare;
• evacuarea controlată a fluidului vechi;
• riscul diluării după completări.

Caleffi atrage atenția că folosirea antigelului în sisteme cu volume mari, circuite radiante extinse sau puffere importante crește costul și necesarul de pompare. O alternativă este separarea circuitului exterior prin schimbător, păstrând glicol numai în porțiunea expusă.

Schimbătorul nu este însă o soluție fără consecințe. Trebuie dimensionat pentru puterea transferată și diferențele de temperatură, iar circuitul secundar necesită pompă, vas de expansiune, supape și control propriu.

Influența antigelului asupra pompei și debitului

Într-o instalație calculată pentru apă, introducerea glicolului modifică punctul de funcționare. Fluidul mai vâscos produce pierderi de presiune mai mari în:

• circuitele lungi;
• distribuitoare;
• vane de amestec;
• filtre;
• schimbătoare;
• conducte de diametru redus;
• fitinguri și robineți.

Caleffi precizează că fluidele cu vâscozitate mai mare necesită mai multă putere de pompare pentru menținerea aceluiași debit. Pentru o soluție de propilenglicol de 50%, documentația indică, drept exemplu, aproximativ 60% mai multă putere electrică a circulatorului pentru transportarea aceleiași cantități de căldură. Această valoare se referă la concentrația și condițiile analizate și nu trebuie aplicată liniar unui amestec de 20% sau 30%.

Tot la 50% propilenglicol, căldura specifică a soluției poate scădea la aproximativ 90% din cea a apei. Pentru aceeași putere termică și aceeași diferență de temperatură poate deveni necesar un debit mai mare.

În instalația reală verificăm:

• curba pompei pentru amestecul utilizat;
• debitul total necesar;
• pierderea de presiune a circuitului defavorizat;
• temperatura minimă la care fluidul va circula;
• reglajele debitmetrelor;
• diferența dintre tur și retur;
• debitul minim cerut de pompa de căldură.

Efectul este mai pronunțat când fluidul este rece. Un amestec care circulă acceptabil la 35°C poate deveni mult mai vâscos după o noapte geroasă, exact când pompa trebuie să repornească instalația.

Observația Pro Instal House: Nu ridicăm concentrația „pentru siguranță” fără să verificăm pompa. Un amestec supraconcentrat poate proteja mai jos la îngheț, dar poate lăsa circuitele lungi fără debitul necesar.

Vasul de expansiune trebuie reverificat

Glicolul modifică densitatea fluidului și variația sa de volum cu temperatura. Din acest motiv, vasul de expansiune dimensionat pentru apă nu trebuie presupus automat suficient după schimbarea agentului termic.

Caleffi arată că dimensionarea vasului într-un sistem închis depinde de densitatea fluidului la umplere și la temperatura maximă de funcționare. Daikin precizează, de asemenea, că adăugarea glicolului reduce volumul maxim de apă permis de vasul de expansiune integrat în anumite unități.

Trebuie verificate:

• volumul total al instalației;
• concentrația fluidului;
• temperatura minimă și maximă;
• presiunea de umplere;
• presiunea de preîncărcare;
• presiunea supapei de siguranță;
• vasul integrat în echipament;
• necesitatea unui vas suplimentar.

Un vas insuficient poate conduce la creșterea presiunii la cald și la deschiderea supapei de siguranță. După răcire, presiunea scade, proprietarul completează cu apă și diluează antigelul. În acest fel se pierde treptat protecția la îngheț, chiar dacă instalația nu prezintă o pierdere vizibilă în încăpere.

Cum se pregătește amestecul

Înainte de umplere, instalația trebuie să fie curată. Nămolul, oxizii și reziduurile vechi nu trebuie închise sub un strat nou de inhibitor. Sentinel și Fernox recomandă curățarea și clătirea instalației înainte de dozarea antigelului inhibat.

Pentru un produs care necesită diluare, amestecul se pregătește într-un recipient curat sau într-un rezervor al pompei de umplere, conform fișei tehnice. Nu turnăm concentratul într-un singur capăt al instalației și nu presupunem că se va distribui imediat uniform în toate circuitele.

Trebuie respectate următoarele reguli:

1. Se calculează volumul instalației.
2. Se stabilește concentrația.
3. Se măsoară cantitatea de produs.
4. Se folosește apa indicată de producător.
5. Amestecul se omogenizează.
6. Instalația se umple circuit cu circuit.
7. Aerul este eliminat complet.
8. Pompa este pornită pentru omogenizare.
9. Concentrația se verifică după circulare.

Fernox recomandă, pentru Alphi-11, introducerea cantității calculate și funcționarea pompei timp de câteva ore pentru distribuirea uniformă în instalație.

Daikin avertizează că glicolul absoarbe apă din mediul înconjurător. Recipientele nu trebuie lăsate deschise, deoarece concentrația poate scădea față de cea presupusă. Același manual cere utilizarea unui glicol cu inhibitori și interzice antigelul auto în instalația analizată.

Umplerea circuitelor pardoselii

Distribuitoarele trebuie umplute și purjate controlat. Procedura corectă este să se închidă toate buclele și să se deschidă câte una, astfel încât amestecul să înlocuiască apa și aerul din fiecare traseu.

Dacă toate circuitele sunt deschise simultan, amestecul poate circula predominant prin buclele scurte. În circuitele lungi poate rămâne apă, iar concentrația finală va fi neuniformă.

Ordinea recomandată este:

• se izolează distribuitorul de restul instalației, dacă schema permite;
• se conectează pompa de umplere;
• se deschide primul circuit;
• se recirculă până când aerul dispare și fluidul revine uniform;
• se închide bucla;
• se continuă cu următorul circuit;
• la final se umplu coloanele și componentele comune;
• se pornesc pompele;
• se aerisește din nou după omogenizare.

În instalațiile cu puffer și mai multe distribuitoare, umplerea trebuie planificată astfel încât apa rămasă în rezervor și conducte să nu dilueze concentrația calculată.

Măsurarea cu refractometrul

Concentrația nu se confirmă după cantitatea de bidoane introduse. Se verifică prin măsurare.

Sentinel precizează că determinarea exactă a concentrației X500 se face cu un refractometru și pune la dispoziție o curbă de calibrare pentru produs. Producătorul oferă și un kit FrostCheck pentru verificarea agentului termic.

Procedura practică presupune:

1. curățarea prismei;
2. calibrarea aparatului conform instrucțiunilor;
3. recoltarea probei după omogenizarea fluidului;
4. folosirea scalei potrivite pentru tipul de glicol;
5. compararea valorii cu tabelul sau curba produsului;
6. repetarea măsurării dacă rezultatul este neclar.

Un refractometru etichetat generic nu trebuie citit fără să știm dacă scala este pentru propilenglicol, etilenglicol sau alt fluid. Valoarea Brix nu se transformă arbitrar în protecție la îngheț fără curba agentului utilizat.

Recomandăm prelevarea probei după ce fluidul a circulat prin toate zonele instalației. Într-un sistem mare se pot compara probe din camera tehnică și dintr-un distribuitor îndepărtat. Diferențele importante arată că amestecul nu s-a omogenizat sau că într-o ramură a rămas apă.

Ce facem dacă am introdus prea mult antigel

Supraconcentrarea se corectează prin evacuarea unei cantități de amestec și înlocuirea ei cu apă compatibilă, după calcul. Nu golim la întâmplare și nu completăm treptat până când „pare bine”.

Cantitatea de fluid care trebuie înlocuită poate fi calculată folosind aceeași relație de concentrații, după care valoarea finală este verificată cu refractometrul.

Trebuie analizat și motivul erorii:

• volumul instalației a fost estimat greșit;
• în puffer a rămas mai puțină apă decât s-a presupus;
• produsul era gata diluat;
• concentrația inițială nu a fost măsurată;
• s-au adăugat două produse diferite;
• scala refractometrului a fost interpretată greșit.

Fluidul evacuat nu se varsă automat în canalizare sau pe sol. Se respectă fișa de securitate și condițiile locale de colectare.

Ce facem dacă concentrația este prea mică

Dacă măsurarea indică o concentrație insuficientă, se calculează cantitatea de amestec care trebuie înlocuită cu produs concentrat. După completare, pompele sunt lăsate să circule fluidul, circuitele se aerisesc din nou și măsurarea se repetă.

Nu ridicăm concentrația peste limita sursei de căldură. De exemplu, manualul Daikin analizat impune maximum 35%, chiar dacă un produs comercial are în tabel și o concentrație de 40%. În această situație se respectă limita echipamentului sau se alege altă strategie de protecție.

Aceasta arată de ce alegerea agentului termic nu poate fi separată de proiectarea sursei. Un produs bun poate fi nepotrivit pentru o anumită unitate dacă dozarea necesară depășește limita acceptată de aceasta.

Verificările după punerea în funcțiune

După introducerea antigelului în încălzirea în pardoseală verificăm:

• concentrația cu refractometrul;
• presiunea la rece;
• presiunea la temperatura de lucru;
• vasul de expansiune;
• debitul fiecărui circuit;
• diferența dintre tur și retur;
• zgomotele pompei;
• funcționarea debitmetrului;
• aerul rămas în distribuitoare;
• setările specifice ale sursei.

Unele pompe de căldură necesită activarea în automatizare a setării care confirmă prezența glicolului. În manualul Daikin analizat, această setare este obligatorie, iar unitatea necesită și un fluxostat suplimentar în configurația cu glicol. Cerința este specifică gamei respective și nu se generalizează altor echipamente.

După câteva zile de funcționare se reverifică presiunea și se aerisește instalația dacă este necesar. Debitele trebuie comparate cu proiectul, deoarece pompa poate necesita o altă setare decât în cazul funcționării numai cu apă.

Recomandarea Pro Instal House

Pentru antigelul în încălzirea în pardoseală, Pro Instal House recomandă o procedură documentată:

• identificarea temperaturii minime;
• alegerea produsului aprobat;
• calcularea volumului total;
• stabilirea concentrației;
• verificarea pompei și a vasului de expansiune;
• umplerea și purjarea fiecărui circuit;
• măsurarea cu refractometrul;
• notarea valorii finale.

Pe fișa instalației trebuie consemnate denumirea produsului, cantitatea introdusă, concentrația măsurată, temperatura de protecție, data umplerii și aparatul folosit la verificare. Astfel, la o intervenție ulterioară nu se completează cu un produs necunoscut și nu se diluează accidental amestecul.

Concluzia acestei părți este că antigelul în încălzirea în pardoseală se dozează după volumul real și temperatura de protecție, nu după suprafața casei. Concentrația trebuie verificată cu un aparat potrivit, iar instalația trebuie recalculată hidraulic pentru fluidul rezultat.

Întreținerea antigelului, verificarea instalației și momentul înlocuirii fluidului

Introducerea de antigel în încălzirea în pardoseală nu încheie lucrarea. Din acel moment, instalația conține un fluid tehnic care trebuie verificat periodic, protejat împotriva diluării și menținut în limitele indicate de producător. Concentrația corectă la punerea în funcțiune nu garantează automat aceeași protecție după cinci sau zece ani.

În exploatare pot apărea completări cu apă, pierderi mici, intervenții la pompă, înlocuirea unor componente sau evacuări prin supapa de siguranță. Fiecare astfel de situație poate modifica procentul de glicol și concentrația inhibitorilor. În plus, temperaturile ridicate, contaminarea și contactul repetat cu oxigenul pot afecta treptat proprietățile fluidului.

Fernox recomandă verificarea anuală a concentrației produsului Alphi-11 în cadrul reviziei instalației. Sentinel recomandă, pentru sistemele cu pompe de căldură și temperatură joasă, controlul anual al concentrației glicolului, inhibitorului, pH-ului și curățeniei agentului termic.

Din perspectiva Pro Instal House, un sistem cu glicol trebuie tratat diferit față de unul umplut numai cu apă. La fiecare intervenție trebuie cunoscute produsul utilizat, concentrația inițială, volumul instalației și cantitatea de fluid evacuată sau completată.

Antigelul nu se înlocuiește automat după un număr fix de ani

Nu există un interval universal la care orice agent termic trebuie înlocuit. Durata sa de exploatare depinde de produs, temperaturile la care a funcționat, contaminarea instalației, cantitatea de apă adăugată și starea inhibitorilor.

Unii proprietari primesc recomandarea de a schimba antigelul o dată la trei ani, alții o dată la cinci ani. O asemenea regulă poate fi indicată pentru un anumit produs sau echipament, dar nu trebuie aplicată automat tuturor instalațiilor.

Pentru antigel în încălzirea în pardoseală, decizia corectă se bazează pe verificări:

• concentrația măsurată;
• pH-ul fluidului;
• aspectul și mirosul;
• existența particulelor;
• protecția anticorozivă;
• rezultatele testelor recomandate de producător;
• istoricul completărilor și intervențiilor;
• temperatura de îngheț determinată pentru produsul respectiv.

Faptul că fluidul este colorat și pare curat nu confirmă că inhibitorii mai sunt activi. La fel, o concentrație corectă de glicol nu dovedește automat că pH-ul și protecția anticorozivă sunt încă în limite.

Recomandarea de verificare anuală formulată de producători indică o întreținere bazată pe starea fluidului, nu doar pe vechime. Înlocuirea se face atunci când testele, aspectul sau documentația produsului arată că soluția nu mai poate fi corectată în siguranță.

Observația Pro Instal House: Nu schimbăm antigelul doar pentru că a trecut un anumit număr de ani, dar nici nu presupunem că este bun fiindcă instalația încă funcționează. Măsurăm concentrația, verificăm pH-ul și analizăm istoricul completărilor.

Ce trebuie verificat la revizia anuală

O revizie serioasă nu se limitează la citirea presiunii de pe manometru. Pentru o instalație cu antigel în încălzirea în pardoseală, verificarea trebuie să acopere fluidul și comportamentul hidraulic al sistemului.

Concentrația antigelului

Concentrația se măsoară cu refractometrul sau cu dispozitivul indicat de producător. Aparatul trebuie să aibă scala potrivită pentru propilenglicol ori etilenglicol, iar rezultatul trebuie interpretat cu tabelul produsului utilizat.

Sentinel recomandă kitul FrostCheck sau măsurarea cu refractometrul pentru X500. Fernox cere menținerea și verificarea anuală a concentrației pentru Alphi-11.

Dacă instalația a fost completată cu apă după o pierdere, concentrația poate fi mai mică decât valoarea notată la punerea în funcțiune. Diferența nu se corectează prin adăugarea unui bidon întreg „pentru siguranță”. Se calculează cantitatea necesară și se confirmă rezultatul printr-o nouă măsurare.

Nivelul inhibitorilor

Un antigel inhibat combină protecția la îngheț cu protecția anticorozivă. Totuși, pierderea de fluid și completarea cu apă diluează ambele componente.

Sentinel recomandă verificarea inhibitorilor la fiecare revizie anuală, după înlocuirea unei componente, după completări, goliri sau reumpleri. Producătorul avertizează și că amestecarea inhibitorilor de la mărci diferite nu este recomandată atunci când compatibilitatea nu poate fi garantată.

Pentru Sentinel X500, producătorul cere o concentrație minimă de 20% pentru nivelul declarat de protecție împotriva coroziunii și depunerilor. Pentru Fernox Alphi-11, concentrația minimă recomandată este de 25%. Aceste valori sunt specifice produselor respective și nu se transferă altor mărci.

pH-ul fluidului

pH-ul poate oferi informații despre starea chimică a agentului termic. Caleffi arată că un fluid pe bază de glicol degradat poate deveni acid, iar valorile sub 7 pot indica o problemă care favorizează coroziunea. Totuși, intervalul acceptabil trebuie verificat pentru produsul concret.

Fernox declară pentru Alphi-11 un pH de aproximativ 7,0–8,0 la o soluție de 25%. Această valoare nu reprezintă o limită universală pentru orice antigel, ci specificația produsului respectiv.

Dacă pH-ul a coborât semnificativ, nu recomandăm adăugarea unui produs la întâmplare pentru „ridicarea valorii”. Trebuie stabilit dacă glicolul este degradat, dacă există coroziune, dacă fluidul a fost contaminat sau dacă produsele chimice sunt incompatibile.

Aspectul și contaminarea

La prelevarea probei se observă:

• culoarea;
• transparența;
• existența particulelor;
• depunerile gelatinoase;
• nămolul negru;
• mirosul neobișnuit;
• separarea fluidului în straturi.

Un lichid foarte închis, vâscos sau cu particule poate indica degradarea unor materiale ori coroziunea componentelor feroase. Caleffi asociază fluidul închis și particulele negre fine cu degradarea materialelor sau cu magnetita rezultată din coroziune.

Dacă proba conține nămol, simpla corectare a concentrației nu este suficientă. Instalația trebuie diagnosticată, curățată și reumplută cu fluid corespunzător.

Cum se degradează glicolul

Glicolul nu devine inutil doar pentru că a stat în instalație. Degradarea este favorizată de condiții precum temperaturile excesive, oxigenul, contaminarea și concentrația insuficientă a inhibitorilor.

Caleffi explică faptul că glicolul degradat poate forma compuși acizi. În această situație, fluidul poate favoriza coroziunea în loc să protejeze instalația. Remedierea descrisă presupune evacuarea agentului degradat, curățarea circuitului și reumplerea cu apă demineralizată sau cu un amestec de apă demineralizată și antigel inhibat.

Temperaturile foarte ridicate accelerează solicitarea aditivilor. În sistemele solare, unde fluidul poate ajunge la temperaturi extreme, problema este mai severă. Încălzirea în pardoseală funcționează la temperaturi mai joase, însă agentul termic poate traversa și o centrală, un puffer sau alte zone cu temperatură mai mare.

Un alt risc este folosirea unei concentrații prea mici. Caleffi avertizează că soluțiile foarte diluate pot avea o capacitate insuficientă de tamponare a pH-ului și un nivel prea redus de inhibitori. Producătorul menționează și posibilitatea contaminării biologice la concentrații mici ale glicolului.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ridicăm automat concentrația peste nivelul necesar. Soluția corectă rămâne respectarea procentului minim și maxim indicat de producătorul antigelului și de sursa de căldură.

Completarea instalației fără diluarea antigelului

Una dintre cele mai frecvente greșeli apare atunci când presiunea scade și proprietarul deschide robinetul de umplere cu apă de rețea. Presiunea revine, dar concentrația antigelului scade.

Dacă operațiunea este repetată, antigelul în încălzirea în pardoseală poate ajunge sub nivelul necesar pentru protecția la îngheț și sub concentrația minimă de inhibitor. Din exterior, instalația pare normală: presiunea este corectă, pompa funcționează și pardoseala încălzește. Problema apare abia la temperaturi foarte scăzute sau când coroziunea începe să producă nămol.

Orice scădere repetată a presiunii trebuie investigată. Posibilele cauze sunt:

• pierdere vizibilă sau ascunsă;
• vas de expansiune fără presiunea corectă;
• membrană deteriorată;
• supapă de siguranță care evacuează;
• aerisitor neetanș;
• pierdere la schimbător;
• intervenție la o componentă;
• purjare frecventă a circuitelor.

După identificarea și repararea cauzei, concentrația se măsoară. Completarea trebuie făcută cu amestec pregătit la concentrația necesară sau prin calcularea cantității de concentrat, nu prin adăugarea arbitrară de apă.

Într-o instalație mare este util să existe un recipient cu amestecul exact utilizat, etichetat cu produsul, concentrația și data preparării. Acesta poate fi folosit pentru completări mici, fără schimbarea semnificativă a concentrației.

Putem amesteca două tipuri de antigel?

Nu recomandăm amestecarea produselor dacă nu există o confirmare explicită de compatibilitate. Două fluide pe bază de propilenglicol pot conține pachete de inhibitori diferite, iar compatibilitatea nu este garantată doar de baza chimică.

Sentinel recomandă folosirea aceleiași mărci de inhibitor existente în instalație și precizează că amestecarea mărcilor nu este indicată atunci când compatibilitatea nu poate fi confirmată. Fernox menționează compatibilitatea Alphi-11 cu alte produse Fernox, nu cu orice produs de pe piață.

Dacă fluidul existent nu poate fi identificat, soluția sigură este:

1. prelevarea unei probe;
2. verificarea concentrației și a pH-ului;
3. consultarea producătorului;
4. evacuarea și curățarea instalației dacă compatibilitatea nu poate fi stabilită;
5. reumplerea cu un singur produs documentat.

Culoarea nu identifică tipul antigelului. Două produse de aceeași culoare pot avea formule diferite, iar două produse cu culori diferite pot utiliza aceeași bază chimică.

Greșeală frecventă: Se găsește în camera tehnică un bidon de antigel, se presupune că este produsul aflat în instalație și se completează fără măsurare. Eticheta unui recipient rămas pe șantier nu înlocuiește fișa de punere în funcțiune și testarea fluidului.

Biocidul și antigelul în sistemele de temperatură joasă

În anumite instalații de temperatură joasă pot apărea contaminări bacteriene sau fungice, în special când fluidul stagnează ori tratamentul este insuficient. Fernox indică Biocide F7 pentru prevenirea contaminării bacteriene și fungice în sisteme de încălzire în pardoseală și precizează că produsul trebuie utilizat împreună cu inhibitorul corespunzător sau cu Alphi-11.

Biocidul nu trebuie adăugat automat în orice sistem cu antigel în încălzirea în pardoseală. Mai întâi se verifică:

• dacă produsul existent include deja protecție microbiologică;
• concentrația glicolului;
• compatibilitatea dintre produse;
• existența depunerilor gelatinoase;
• recomandarea producătorului agentului termic;
• starea apei și pH-ul.

Dacă instalația este deja contaminată, simpla adăugare a biocidului poate să nu fie suficientă. Circuitul trebuie curățat, clătit și apoi protejat conform documentației produselor.

Filtrul magnetic rămâne necesar

Glicolul nu împiedică automat formarea și circulația tuturor impurităților. Dacă inhibitorii sunt diluați, există pătrundere de oxigen sau componente metalice corodate, se poate forma magnetită.

Un separator magnetic poate proteja pompa, schimbătorul și vanele prin captarea particulelor feroase aflate în circulație. El trebuie însă verificat și curățat periodic.

La revizie urmărim:

• cantitatea de magnetită colectată;
• intervalul de la ultima curățare;
• existența particulelor nemagnetice;
• pierderea de presiune;
• etanșeitatea robineților;
• posibilitatea golirii fără contaminarea camerei tehnice.

Dacă filtrul se umple rapid după fiecare curățare, nu considerăm situația normală. Trebuie investigată coroziunea activă, diluarea inhibitorilor, completările cu apă și prezența țevilor fără barieră de oxigen.

Când trebuie înlocuit complet antigelul

Înlocuirea completă este justificată atunci când apar una sau mai multe dintre următoarele situații:

• produsul nu poate fi identificat;
• au fost amestecate substanțe incompatibile;
• pH-ul este în afara limitelor acceptate;
• fluidul a devenit acid;
• există nămol, particule sau depuneri importante;
• protecția anticorozivă nu poate fi restabilită prin dozare;
• concentrația este neuniformă;
• agentul termic este degradat;
• sursa de căldură nouă cere alt tip de fluid;
• instalația a fost contaminată cu ulei, produse de etanșare sau alte chimicale;
• documentația producătorului cere înlocuirea.

Procedura nu înseamnă doar golirea și introducerea altui antigel. Mai întâi trebuie evacuat fluidul vechi, apoi instalația se curăță și se clătește. Dacă antigelul degradat a produs acizi sau depuneri, reumplerea fără curățare poate contamina imediat produsul nou. Caleffi recomandă, pentru fluidul acidificat, evacuarea, curățarea internă și reumplerea cu apă sau antigel inhibat corespunzător.

După reumplere se verifică:

• concentrația;
• pH-ul;
• presiunea la rece;
• vasul de expansiune;
• debitul circuitelor;
• aerisirea;
• setarea pompei;
• filtrul;
• temperatura de protecție.

Evacuarea antigelului vechi

Agentul termic evacuat nu trebuie vărsat pe sol, în rigole sau în rețeaua pluvială. Chiar dacă un produs este descris comercial ca având un profil toxicologic redus, el rămâne un fluid tehnic care poate conține inhibitori, impurități, oxizi și contaminanți acumulați din instalație.

Se verifică fișa cu date de securitate a produsului și regulile locale privind colectarea deșeurilor lichide. Dacă fluidul existent nu este cunoscut, acesta trebuie tratat cu prudență suplimentară.

Recipientele de colectare trebuie închise și etichetate. Nu recomandăm păstrarea antigelului uzat pentru reutilizare într-o altă instalație, deoarece concentrația, compatibilitatea și gradul de contaminare nu sunt controlate.

Exemplu practic: concentrația scade de la 30% la 18%

Considerăm o instalație cu pompă de căldură monobloc și aproximativ 250 de litri de agent termic. La punerea în funcțiune a fost măsurată o concentrație de 30%.

După doi ani, instalația a avut mai multe scăderi de presiune. Proprietarul a completat periodic cu apă. La revizie, refractometrul indică aproximativ 18%.

Problema nu se rezolvă prin turnarea directă a unui bidon de antigel. Succesiunea corectă este:

1. Se identifică pierderea de presiune.
2. Se verifică vasul de expansiune și supapa de siguranță.
3. Se repară defectul.
4. Se verifică pH-ul și aspectul fluidului.
5. Se stabilește dacă agentul termic poate fi corectat sau trebuie înlocuit.
6. Se calculează cantitatea de concentrat necesară.
7. Fluidul se omogenizează.
8. Concentrația se măsoară din nou.
9. Se notează rezultatul în fișa instalației.

Dacă fluidul este curat și pH-ul se află în limitele produsului, concentrația poate fi corectată. Dacă este acid, foarte murdar sau necunoscut, înlocuirea completă este mai sigură.

Programul recomandat de întreținere

Pentru o instalație cu antigel în încălzirea în pardoseală, recomandăm următoarea structură:

La punerea în funcțiune

• identificarea produsului;
• calcularea volumului;
• măsurarea concentrației;
• verificarea pH-ului, dacă producătorul o cere;
• reglarea vasului de expansiune;
• aerisirea circuitelor;
• echilibrarea debitmetrelor;
• consemnarea tuturor valorilor.

La fiecare revizie anuală

• măsurarea concentrației;
• verificarea inhibitorilor;
• verificarea pH-ului;
• inspectarea filtrului magnetic;
• controlul presiunii;
• verificarea vasului de expansiune;
• observarea fluidului;
• verificarea debitelor;
• identificarea completărilor făcute între revizii.

Verificarea anuală a concentrației și calității apei este recomandată explicit de Fernox și Sentinel pentru sistemele cu antigel și pompe de căldură.

După orice intervenție

• se notează cantitatea evacuată;
• se completează cu fluid compatibil;
• se omogenizează amestecul;
• se măsoară din nou concentrația;
• se aerisește instalația;
• se verifică debitul;
• se actualizează fișa tehnică.

Când apar simptome

• nu se completează automat;
• se prelevează o probă;
• se verifică pH-ul și concentrația;
• se inspectează filtrul;
• se caută cauza contaminării;
• se decide între corectare, curățare sau înlocuire.

Greșeli frecvente în exploatare

Cele mai întâlnite probleme sunt:

• completarea repetată cu apă;
• concentrația neverificată ani întregi;
• amestecarea produselor;
• folosirea unui refractometru cu scala greșită;
• presupunerea că antigelul colorat este încă bun;
• pH-ul neverificat;
• filtrul magnetic necurățat;
• antigel auto introdus în instalație;
• supraconcentrarea pentru „siguranță”;
• ignorarea influenței asupra pompei;
• eliminarea fluidului direct în canalizare;
• lipsa unei fișe de punere în funcțiune.

Aceste greșeli pot transforma o măsură de protecție într-o sursă de debit redus, consum suplimentar, coroziune și intervenții costisitoare.

Recomandarea finală Pro Instal House

Antigelul în încălzirea în pardoseală trebuie folosit numai atunci când riscul de îngheț justifică dezavantajele hidraulice și costurile de întreținere. Produsul trebuie ales după documentația sursei de căldură și a componentelor, iar concentrația trebuie calculată și măsurată.

Nu recomandăm completarea instalației fără identificarea fluidului existent și nu considerăm concentrația inițială valabilă pe toată durata de viață a sistemului.

Pentru fiecare lucrare păstrăm o fișă care conține:

• denumirea produsului;
• tipul glicolului;
• cantitatea introdusă;
• volumul instalației;
• concentrația măsurată;
• temperatura de protecție;
• pH-ul inițial, dacă este verificat;
• reglajul pompei;
• presiunea vasului de expansiune;
• data următoarei verificări.

Concluzia articolului este că antigelul în încălzirea în pardoseală nu este un fluid care se introduce și se uită în instalație. Protecția reală depinde de concentrație, starea inhibitorilor, pH, compatibilitatea chimică și controlul completărilor cu apă.

Atunci când instalația este verificată anual, pierderile sunt reparate, concentrația este măsurată și fluidul este înlocuit la apariția degradării, antigelul poate proteja eficient sistemul expus înghețului. Atunci când este ales, diluat sau întreținut incorect, poate reduce debitul, crește consumul pompei și favoriza problemele pe care trebuia să le prevină.

Continuă lectura

Aprofundează alegerea și întreținerea agentului termic prin ghiduri despre protecția la îngheț, pompe de căldură monobloc, presiune, aerisire, debit și punerea corectă în funcțiune a instalației.

Protecția la îngheț

Pompă de căldură monobloc sau split: ce variantă alegi?

Află de ce apa circulă în exterior la pompa monobloc, cum diferă aceasta de varianta split și ce măsuri trebuie analizate pentru protecția instalației la îngheț.

Sursa de căldură

Cum funcționează pompa de căldură cu încălzirea în pardoseală?

Vezi cum se corelează temperatura agentului termic, debitul circuitelor, pufferul și automatizarea pentru funcționarea eficientă a întregului sistem.

Presiune și expansiune

Ce presiune trebuie să aibă încălzirea în pardoseală?

Descoperă cum se verifică presiunea la rece și la cald, ce rol are vasul de expansiune și de ce completările repetate cu apă pot dilua antigelul din instalație.

Umplerea circuitelor

Cum se aerisește corect încălzirea în pardoseală?

Află cum se umple și se purjează separat fiecare circuit pentru eliminarea aerului și distribuirea uniformă a agentului termic în toate buclele.

Punerea în funcțiune

Cum se face prima pornire a încălzirii în pardoseală?

Vezi ce verificări sunt necesare la distribuitor, pompă, presiune și temperatură după umplerea instalației și înainte de exploatarea normală.

Diagnosticarea debitului

De ce nu încălzește încălzirea în pardoseală?

Descoperă cum se verifică debitmetrele, pompa, filtrul, aerul și temperatura de tur atunci când circuitele nu mai primesc debitul necesar.